Blue-eyed boy

Doi oameni si o noapte de vara. Praful si nisipul s-au amestecat in urma pasilor lor. Ea e fata marii de ceva timp, respira, simte si traieste la alt ritm. Beat-ul linistit al unei inimi impacate, uneori zambitoare, deseori injumatatita, niciodata omorata.Fascinat o urmeaza in lumea ei, din care ghiceste doar un colt de val, sperand poate ca ea il va lumina, ca va putea pleca a doua zi cu o parte din ea, integrata in inima lui, ascunsa si ferecata pentru acele clipe in care simte ca viata lui s-ar putea schimba, intuieste ca undeva, cu altcineva exista extazul pe care uneori il viseaza, pe care de fiecare data il indeparteaza la trezire, ca pe un vis urat.Ii cere sa ii povesteasca marea asa cum o vede ea, se uita in jur prin filtrul gandurilor ei, zambeste, poate gusta din fericirea pe care ea o emana cu fiecare bucatica de piele bronzata cu care il atinge din greseala.Se muta din loc in loc, ar vrea ca ea sa ii povesteasca tot, oceanul din ochii lui o sperie putin, stie ca este un miraj, stie ca nu are dreptul sa-i schimbe viata, ii este teama ca de data asta nu ar putea rezista, ca poate exact asta cauta, doi ochi albastri, o mare varsata in ocean.Se desprinde din imbratisarea lui, of, cat ii este de greu, daca ar retine-o cu un simplu gest, daca…rezistenta ei s-ar prabusi. Dar el nu o retine si avanseaza amandoi, cufundati in nisipul moale, il duce catre raza lunii, umerii lor se ating usor, se opresc intr-un colt parasit, doar al lor, luna ii va cauta mereu in acel loc si fiecare noapte in care nu ii va gasi, va mai arunca in apa o stea…Coplesiti de raza care parca ii imbie sa paseasca pe ea, nu mai spun nimic, el se apropie incet de ea, o ia in brate si cateva secunde se pot preface amandoi ca privesc in aceeasi directie, ca sunt doar ei si luna. Ii saruta buclele in treacat si simte prin tot corpul tresarirea ei si disperarea cu care isi agata degetele de bratele lui. Ea simte iarasi ca doar o clipa o desparte de momentul cand nu se va putea opri, cand nimic nu ii va mai putea opri.Se smulge brusc din imbratisarea lui si incercand sa zambeasca se descalta si fuge spre valuri, chemandu-l dupa ea. Se joaca minute in sir cu spuma calda si se stropesc razand, luna a disparut, flacari mocnite mananca linia orizontului, cerand o ultima fotografie, o ultima privire in ochii de ocean. Fata marii se indeparteaza inapoi in lumea ei, el se trezeste la viata lui construita cu altcineva, visase ca se innecase in mare.