Demoni

Cea mai dificila este constientizarea santurilor sapate adanc pe suflet de fiecare obstacol ce odata depasit este numit experienta. Sufletul imi este mai ridat decat chipul (norocul meu) si pastreaza intr-un index perfect structurat categoriile de cicatrici datorita carora am ajuns ceea ce sunt. Cicatricile sunt ca arsurile, in sensul ca pielea obtine o textura diferita, care pare fragila cand de fapt este batatorita. Nimic nu se aseaza pe ele. Nici macar alte cicatrici.Nu mi-e teama decat de momentul final, cand stiu ca nu voi afla raspunsul la de ce-ul suprem, dar cand imi voi vedea viata defiland, nu mi-e teama decat de acel as fi putut…As fi putut sa fiu, as fi putut sa fac, as fi putut sa iubesc…altfel, mai mult, si-acolo, si dincolo.Sa nu ma irosesc, asta imi soptesc singura in casca. Piticul meu de la mansarda a adormit. I feel like I’m loosing it….Ma afund in carapace si totul se estompeaza, devine un simplu zumzet neplacut. Ma tem.Nu pot sa-mi controlez gandurile. Ma inconjoara doar energii negative, oameni rai pe care nu-i mai tolerez. Nu mai vreau nimic. Vreau sa nu ma mai bantuie noaptea. Bitter taste, m-am saturat…Simt cum imi pierd dorinta, simt cum in fiecare zi mai dispare cate putin din ea, nu stiu cum s-o pastrez, nu stiu spre ce sa o indrept. Vid si nonsens cat cuprinde. Fug. N-am unde sa fug. Nu mai pot sa beau. Nu mai vreau. Maine nu va fi nimic, si mult timp de-acum incolo. Ma inchid, in fiecare zi mai mult. Nici macar eu nu mai reusesc sa ajung acolo. Ce-as putea gasi?Restul de dorinta imi sopteste o raza de luna pe mare si eu mergand pe ea. Atat. Noaptea calda pe nisip. Fericirea in stare pura de la ora 8 pe plaja goala, marea gri, calma ca un lac.