Denial

Ma dor umerii de la cruce, dar eu am macar avantajul de a constientiza exact de ce ma dor. Nu sunt in denial, oricat de moi vi s-ar parea peretii captusiti ai custii voastre, imi prefer celula intunecata cu peretii zgariati pana la sange…al meu…al lor. A pastra proportiile si a avea simtul ridicolului par notiuni abstracte, intr-o limba moarta pe care nu doriti sa o inviati. Daca v-as spune ca sunt scurtatura spre armonia interioara mi-ati rade in nas, orbiti de stralucirea inselatoare a unor clipe insignifiante. Daca v-as spune ca in loc sa va atraga lumina, ar trebui s-o atrageti voi pe ea, ati da din aripile voastre de fluture, condescendenti. Daca v-as spune ca timpul e cea mai superficiala curva si ca urmeaza sa cadeti mai jos decat erati, mi-ati raspunde ca viata nu e dreapta. E stramba, ca si voi.