Once upon a time…

Angel era o fata obisnuita, care credea in iubire cel putin o data pe an. Si deja trecuse un an de la vara in care iubise. Si inca iubea. Morgan era departe de ea, insa o convinsese, asa cum doar el putea, ca ar putea incerca. De data asta amandoi, pana acum ea incercase singura. Si nu mergea. De data asta ea chiar credea, petrecusera cateva zile impreuna si muzica iarasi se auzea. Se hotarase se vina ea la el, sa ia avionul si sa lase totul sa se intample asa cum trebuia. Nimic in jur nu mai conta, Angel stia ca o asteapta 3 zile de fericire totala, 3 zile in care va trai, va simti si va zambi mai mult decat o facuse in lunile amare de toamna, o toamna cenusie pe sufletul ei nisipiu. Isi pregatise bagajul ca si cum pleca de tot si intr-un fel asa era, inima ei era pregatita sa plece, zbura spre el deja.Doar cateva ore ma desparteau de drumul spre aeroport si incercam sa-mi ocup timpul cu mii de nimicuri, inima imi batea de-mi crapa sternul si incercam sa-mi impun sa am rabdare. Cand a sunat telefonul, am inghetat, stiam deja ce urma sa-mi spuna si i-am raspuns cu o voce moarta. “Eu sunt….ce faci?”Ce as fi putut sa fac…ma pregateam, eram pe punctul de a pleca.”Stii…..”Stiam, dar imi prelungeam speranta pe clipele lui de ezitare, poate pana la urma se va razgandi, poate nu imi va spune sa nu mai vin, nu acum…nu cu cateva ore inainte…nu dupa ce ma bucurasem timp de o saptamana ca il voi vedea…nu,nu…”Eu nu voi fi aici zilele astea…nu am cum…”Nu am cerut explicatia pe care el nu mi-a dat-o. Oricum nu mai conta.Am raspuns, mai mult pentru mine: “Am deja biletul, bagajele facute…” “Stiu, imi pare rau…”a spus el, insa fara sa-mi ofere o alternativa, nici macar un nume de hotel din acel oras pe care nu-l cunosteam absolut deloc.
Totul in jurul meu se intuneca, camera se invartea si simteam durerea cum urca in valuri, durerea aceea surda cu care convietuiam de cateva luni bune. Nu mai puteam vorbi. Ii auzeam respiratia in telefon. Mi-l imaginam, jenat, nerabdator sa scape odata de povara discutiei. Fugind iar. “Asta este. Voi veni oricum, e prea tarziu sa renunt.Am niste prieteni acolo, o sa-i sun.” El rasufla, usurat sau nu si incheie discutia cu o falsa politete, menita sa-i mascheze nepasarea: “Sa ma suni sa-mi spui daca totul e ok!” “N-am sa te sun.Nu are rost.”

Eram in avion. Se lasase deja intunericul si faceam conversatie cu vecinul de scaun, ca sa-mi ingrop temerile cat mai adanc, ca sa nu ma gandesc la ce va urma aterizarii. Un prieten drag din alta viata imi tinuse o camera la hotelul lui. Un festival de film se tinea in oras si totul era full. Aeroportul mic, atat de primitor cu cateva saptamani inainte, nu-mi mai zambea. Mi-am recuperat bagajul si am ajuns cu taxiul la hotel dupa un sfert de ora de mers, traversand orasul si zarindu-l pe Morgan la fiecare colt, in masinile care ma depaseau, la fiecare fereastra luminata. Chiar si asa, singura in orasul lui, ma simteam mai aproape de el. Hotelul, cocotat in varful unei coline, mi-a oferit o camera intima si o priveliste incredibila asupra orasului. Mi-am aruncat bagajul, m-am schimbat in 5 minute (da, sunt una dintre putinele blonde care pot face asta) si am coborit spre taxiul care ma asteptase, promisesem sa merg direct la o petrecere a festivalului, unde ma astepta R., vechiul meu prieten. Taxiul a oprit langa un parc si mi-a indicat intrarea. Am tras aer in piept si am avansat pe podul alb impodobit cu flori care ducea la Casino. Casino-ul, imaculat, trona maiestuos in mijlocul unui parc si se deschidea in fata unui mic lac pe care se reflecta luna plina de iunie. Am trecut de doormen fara sa le deu atentie, il vazusem pe R. si i-am cazut in brate, fericita, gasind in sfarsit protectie. Usor, usor, uitandu-ma in jur, am descoperit diverse chipuri cunoscute si conversatia a inceput sa curga natural, imi gasisem locul. Odata incheiat capitolul noutati cu R., am mers pe ponton si privind apa linistita, ne-am amintit de putinele momente care ne unisera in trecut, dar care lasasera urme atat de adanci, incat ne regaseam in acea noapte de vara. R., cantaret, actor, era de departe cel mai frumos barbat de la acea petrecere si de la cam orice petrecere. Chipul sau perfect proportionat, cu ochii incercanati ma facea sa ma simt mai tanara, mai vie. Imi aminteam de ziua in care ma indragostisem de el, cu 5 sau 6 ani in urma si de prospetimea sentimentelor pe care inca le mai aveam atunci.

Paharele de Jack curgeau fara oprire (ca doar e open bar la petrecerile de festival ) si eu ma detasam incet incet de vocea piticului care-mi soptea ca sejurul meu aici nu trebuia sa se petreaca asa. Cand deja totul se acoperise de o pacla catifelata, ne-am mutat cartierele intr-un club in care multe fete se imbranceau si stateau la coada pentru o poza, o vorba, o ceva de la R., care se executa fara nici un chef, scuzandu-se ca lipseste 3 secunde de langa mine. Ma uitam la toate acele fete si le simteam ura, violenta cu care m-ar fi facut bucati, inselandu-se amarnic asupra relatiei mele cu el si zambetului trist pe care il aveam din cauza altcuiva…Si ne-am mutat la un after party zgomotos, unde aproape reusisem sa uit de mine, bausem o sticla intreaga de jack, era si normal, afara rasarea soarele si visam la mare si la cele 100 de rasarituri pe care urma sa le vad curand. Ne-am intors la hotel si el a intrat in camera cu mine, ca si cum era cel mai natural lucru din lume, iar mie atunci chiar asa mi se parea. Cel mai natural lucru din lume. Chipul acela sculptat, gura perfecta cu buze moi care o cauta pe a mea, mainile lui care imi desfaceau buclele minutios coafate pentru altul, glasul lui care imi soptea ca ma vrea, corpul meu care ii raspundea, nici un gest stingher, nici o soapta gresita, doar atingerea rece a asternuturilor apretate. Mintea mea procesa informatii, savura centimetru cu centimetru din pielea lui fina, pistruii lui de pe umeri, gemetele care ma scoteau din minti. Si l-am muscat, l-am sarutat, l-am mangaiat si l-am zgariat pana a muscat din perna, pana am trezit tot etajul, el cu gemetele lui, eu cu arsenalul meu de vorbe indecente, suflate in ureche, murmurate cu buzele lipite de gatul lui…Am adormit imbratisati si goi, dupa ce fumasem cateva tigari pe balcon, uitandu-ne la luminile orasului, inveliti cu acelasi halat…the best sleep ever (piticul meu cedase, isi taiase venele pe gresia din baie de ciuda).M-am trezit inaintea lui si i-am multumit in gand privindu-i corpul superb. I-am multumit si faptic, coborand sa aduc un platou cu the perfect breakfast, pe care sa-l gaseasca la trezire. Nu am avut rabdare, l-am trezit eu, de tot, si ne-am aruncat iar unul in celalalt, adanc, adanc de tot, cersind durere, privindu-ne in ochi, simteam cum intra in mine pana in creier, ceream mai mult, invatasem de la Bono “I give it all, but she wants more”….

El a atins perfectiunea in asemenea hal incat a plecat sa faca dus la el in camera, oferindu-mi placerea de a ma tavali prin asternuturi si de a adormi iar, goala, pe tot patul.

Somnul dulce, mangaiat de vantul de primavara ce adia prin camera, imi fu macelarit de vibratiile telefonului. Morgan se gandise ca nu putea sa ma stie totusi atat de aproape de el si sa nu vina sa ma vada si ma anunta senin ca ajunge intr-o ora, sa-mi fac bagajul si sa ma mut la el in acea noapte. M-am dezmeticit si dupa indelungi dispute interioare, am hotarat sa renunt la alta noapte minunata (minunile au termen de expirare foarte scurt,nu?), si sa urmez totusi motivele pentru care venisem. Am ales purgatoriul in mod constient, doar corpul ma trada si-mi cerea insistent sa cobor la camera 104, spunea ca ii este dor deja…Mi-am pus smokingul cu care trebuia sa merg la gala de inchidere a festivalului, impreuna cu R. si am ales sa-l etalez sfidatoare pe terasa bodegii de periferie unde ma chemase Morgan. Primul pas de auto-flagerare l-am facut trecand pe la R. pentru a-l ruga sa-mi traga fermoarul de la corset si pentru a-l anunta ca ies sa ma intalnesc cu cineva, stiind ca nu ne vom mai vedea, oftand la ultima atingere a degetelor sale pe spatele meu gol.Am ajuns la acea terasa, cu mainile in buzunare si inima tremuranda, da, incepea sa ma tradeze si ea… Ma astepta cu cativa prieteni, durerea revenea, imi urca prin vene, ma ametea. M-a primit, un pic stingher, si discutiile au continuat; in scurt timp le-am preluat cu o verva imbatabila, am glumit, am ras, am sedus, let me entertain you, guys…Si sufletul plangea, realiza ca el nu stia ca ma pierdea, ca fiecare gest ma indeparta.Furtuna ne-a facut sa ne mutam la el acasa si dezlantuirea oportuna a cerului m-a facut sa zambesc.L-am oprit cu noi pe unul dintre prietenii sai, care probabil si acum ma venereaza, imi repugna ideea de intimitate. Ne-am mutat iarasi intr-un bar, in care eleganta mea facea nota discordanta, dar mie incepuse sa-mi convina, era doar un alt indiciu menit sa-mi sugereze ca destinatarul sentimentelor mele era absent, se mutase fara sa lase vreo adresa.Am apreciat dintotdeauna la justa valoare calitatile curative ale durerii si imi injectam durere pana la supradoza, stand langa Morgan si aruncandu-ma in complicitatea noastra vesnica, uitandu-ma minute intregi in ochii aceia care ma trezeau la viata, la incheieturile mainilor noastre care purtau aceeasi bratara. Simteam poate pentru prima data cat de mult ma iubeste si cat de putin poate sa-mi dea, pentru ca nu stie cum sa reactioneze la ce i se intampla, pentru ca prea multa dragoste poate fi la fel de dureroasa ca si lipsa ei, ca o dragoste prea mare trebuie sinucisa, sugrumata pentru ca este o povara prea grea.Mi-l scoteam treptat din mine, rupand bucata cu bucata speranta unui maine imposibil pentru noi. Se imbatase rau, eu eram imuna la a 2a sticla de jack consumata in mai putin de 24 de ore si l-am tarat la mine la hotel, l-am carat pe scari, l-am ajutat sa ma ajute sa il uit. Cu un etaj mai jos, un barbat superb dormea gol intre asternuturi, asteptand sa-si deschida bratele pentru a ma primi in orice moment. As vrea sa va spun ca m-am dus. As vrea sa va spun ca am intrat incet in camera intunecata si ca m-am cuibarit la pieptul lui. As vrea sa va spun ca am inchis ochii simtind cum imi saruta buclele ciufulite. Doar ultimul cerc al infernului si-a deschis bratele si m-a primit, acceptandu-mi provocarea de a mi-l scoate pe Morgan si din carne. Daca nici perna nu uitase inca mirosul lui R., eu cum as fi putut…Morgan ma vroia, trebuia sa-si potoleasca nelinistea, sa-si demonstreze ca ii apartin, sa ma ingenuncheze, sa fiu a lui. Sa fiu a lui doar atat cat putea duce, sa fiu a lui intreaga il depasea. Ne-am luptat. Era o lupta inegala, recunosc. El putea castiga doar reusind sa trezeasca dorinta intr-un corp anesteziat de placeri recente, era necrofil fara sa stie, nu eram eu, ci doar cadavrul iubirii noastre pe care il futea, prost, asa cum se terminase si ea…iubirea. Nu-i simteam gustul, ii batjocoream eforturile de a ma invia, ii ceream sa ma loveasca si orbul de el chiar o facea.Cu cat mai mult ma lovea, zambetul pe fata imi crestea, asta il inebunea, nu intelegea ca atinsesem deja paroxismul durerii cu el, cartea era inchisa, citita din scoarta in scoarta, nimic din ce-mi facea nu mai exista pentru mine, eu dormeam de mult cu un etaj mai jos.