Demoni binevoitori

Sunt absolut fascinata de multiplele eu-ri care convietuiesc in interiorul meu spatios, in detrimentul piticului, care simte cum i se micsoreaza spatiul alocat. Pai, sa mai ai si tu migrene, ca mie mi-ai dat destule…Un eu euforic m-a invadat, patrunzand pana si in cele mai ascunse cotloane, luminand catacombe parasite. Simt ca am atatea lucruri sa-ti spun, desi este pura inconstienta din partea mea, inca nu te cunosc…Si totusi, presimt ca nu e o poveste banala de suflete doritoare de primavara, care incearca sa se regaseasca prin altcineva, care isi cauta salvarea in uitarea de sine oferita de o aparitie noua…Nu reusesc sa-mi amintesc precedenta intersectare la care m-am gandit atat de mult, probabil pentru ca nu a fost memorabila…Probabil pentru ca nu i-am dat importanta, convinsa fiind de continuare, deja plictisita de ea…Astept cu sufletul in dinti fiecare episod dintr-un serial care ma face sa vibrez deja…E ciudat sa-ti doresti sa-i faci nenumarate lucruri unei persoane pe care abia o cunosti?E ciudat sa-ti fie dor de o atingere pe care nu ai simtit-o niciodata?E ciudat sa fii cuprins de o nerabdare de neinteles, fiind convins fara nici un motiv palpabil ca urmeaza sa traiesti ceva greu de definit?