Hedonist and proud

Cand doi oameni se aseaza intr-un cuplu, cel putin unul dintre ei va sta cracanat, in pozitii dizgratioase mult mai repede decat e cazul. Goana dupa certitudine, dupa siguranta in materie de sentimente, bazata de cele mai multe ori pe frustrarile, nesigurantele si traumele fiecaruia duc la asasinarea inceata a iubirii. Defectul de fabricatie al notiunii de relatie pentru majoritatea dintre noi este de a confunda dragostea cu sintagma de cuplu.
Suntem impreuna pentru ca ne iubim, suntem un cuplu deci ne iubim?Fals. Inversarea inselatoare a acestor etape se intampla de cele mai multe ori si culmea este ca in candoarea noastra (ca sa nu-i spun altfel), ne mintim ca o facem in numele iubirii.
Sa-mi arunce prima piatra cel care nu a facut niciodata acte condamnabile “in numele iubirii” , cel care nu si-a varsat frustrarile pe celalalt “in numele iubirii”, cel care, stiind ca cel de langa el il iubeste, si-a permis mai multe fata de acesta decat ar fi facut-o cu cel mai temut dusman?
Odata instalata certitudinea cuplului, nu a iubirii (asta chiar nu o poate garanta nimeni, voi astia care mai credeti in Mos Craciun), adaugam zilnic straturi noi peste ceea ce fusese dragoste in stare pura, eufemizand penibil pe sistemul: pasiunea de la inceputuri s-a transformat in ceva mult mai puternic, este altfel, dar este mai profund, mai asezat. Fuck of…Ma fut in ceva-ul vostru second-hand, sa traiti voi cu sentimente asezate si profunde, care se numesc de fapt rutina, banalitate, lipsa de coaie…
Ma explic : dragostea in stadiul pur DOARE ! ARDE ! Or, cati sunt in stare sa se flageleze zilnic cu sentimente devastatoare, cati au indrazneala sa accepte probabilitatea unei suferinte proportionala cu pasiunea pe termen lung ? None…Ma rog, a few…
Cate persoane au puterea de a trai intens in fiecare zi, de a face fata si celorlalte planuri, de a avea tupeul sa puna dragostea pe primul plan, in detrimentul ascensiunii in cariera, confortului material, planurilor de viitor, vacantelor in Grecia, shoppingului de week-end ?Cate persoane vin seara acasa dupa o zi de munca cu gandul de a-si rasfata iubirea si nu cu cel de a se tranti in fata televizorului cu cina pe genunchi ?
Da, stiu, e greu, sistemul este pervers, roboteilor le sunt anihilate sentimentele in vederea cresterii productivitatii, insa nu este din pacate singurul motiv.
Dragostea este nobila, se numara doar in quality time, nu faceti greseala de a o cantari dupa criterii vulgare. Nu mi-am propus niciodata o cuantificare a fericirii in timp real, mi se pare un nonsens. Fericirea pe care o pot extrage dintr-un minut, o ora, trei zile de trairi intense surclaseaza fara drept de apel ani de asa-zisa dragoste “de toate zilele” din cuplul descris mai devreme. Traiesc dupa propriul meu fus orar si sunt bine asa, multumesc.