Adolescenta demonului

…ma inchid intr-o obsesie a cuvantului il astept ma uit, revin ma uit iar, este nu este, este nu este, tam tam tam tam tam tam pasi de elefant intr-o lume de furnica..noi ne plimbam pe ei, pe sub ei lalalalal vajaie lumi care isi descopera cate un umar sa atraga, sa incite, sa excite sa cheme senzual sa dezamageasca, sa sa sa sa as ce de lumi ciudate dar deja stim asta…intrebarea e spre ce se indreapta demonul? nu stiu…dar isi va gasi drumul singur, noi doar i-am deschis usa…si ma bucur sincer ca nu stiu, ca de data asta chiar nu stiu, si imi reamintesc ca uit cel mai usor surprizele, improvizatiile, aleas-urile acestor lumi si le las sa vajaie in jurul meu…si vad cararea intortocheata si intunecata aparuta in fata mea…si ce ai vrea sa fac?sa nu ma duc pe ea?…am zis eu..mergem amandoi, n-avem ce sa facem oricum le vedem pe toate, obosim ne tragem sufletul si-o luam de la prima c-o viteza fantastica sa nu le ratam pe alea care ar putea aparea inaintea noastra, sufletele noastre trebuie sa explodeze in toate dimensiunile ca sa cuprinda totul sa se intinda sa se chirceasca peste fiecare simtire si s-o acopere si s-o inghita prin fiecare por, descoperind-o vie intr-o forma noua…ma chinui…iti astept cuvintele, reactiile si ma chinui cu tacerea ta…vreau sa te aud…NU stiu unde sunt nu stiu unde sunt, DEMONII MEI URLAAAAA ARRRRRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AHAHAHAHHAA, si eu trec linistit printre ei si privesc, sunt maini maini peste tot intinse, aplecate, care cheama care vor care privesc prin palmele prin varfurile degetelor lor la mine gata sa ma smulga, sa-mi sfasie fiecare bucatica din mine, si altele care vor sa ma ia in brate sa ma sustina sa ma ridice NU VREUAUAUAUUAAUA, trec cu mainile in buzunar, cuvintele merg tacute infricosate pe langa mine ca-tr-un tunel al groazei dar n-au curajul sa se indeparteze de mine mai mult de un pic, un pic de tot, Trebuie sa-ti scriu ma uit si trebuie dar nu stiu ce…ahhh ce a inceput…apollo jongla cu bila, o trecerea de pe o mana pe alta o arunca in sus, o prindea, o trece prin spatele gatului apoi o data arunca prea sus si-i sfarama capul…ajde jano ajde duso…vad armoniile le vad le simt, am o putere nesfarsita in mine in ochii astia…dar nu le aleg nu le vreau ce vartej nebunesccccc NU stiu unde ajung nu-mi pasa..dar nu asta conteaza…sunt rupt de tot..si trec mai departe mi-am infasurat cordonul ombilical ce ma tinea legat de ca pe curea…si-acum plutesc, le bateau ivre nu-i asa? totul este in afara masurii sentimentele se misca in afara, reactiile intarzie mult, iar eu sunt undeva in spate si privesc cu ochii mari ce se intampla…nu vreau sa ma gasesc pe nicairei si nu ma caut stiu unde sunt, stiu ce se intampla sunt complet linistit, sunt impacat cu tot ce se intampla desi totul este infinit dezordonat, si stiu ca nu am nevoie de ordine….plantelea astea cresc fara ajutorul nostru si uite ce flori frumoase fac…coloana sonora a unui sentiment…cele mai mari frustrari ale noastre se nasc din neputinta, neputinta in fata a orice…intai se naste frica si daca nu e ceva care ne pune ceva in direct pericol urmeaza frustrarea, revolta care nu duce nicaieri, care nu vrea nimic decat sa fie auzita dar nu i se adreseaza nimanui decat e o explicatie a introspectiei, niste ganduri rupte, un fel de ghemotoc de idei aruncat sa ne inecam cu el…nu stiu ce sa spun, nu stiu nici macar ce am scris aici sau de ce….sunt aici…si in jurul meu e tacere, vajaiala e armonioasa, e doar un zumzet, demonii dorm, inainteaza incet cu mine pe carare, totul e calm, deasupra noastra adie vantul si se aude fosnitul frunzelor, arunca-te in ochii mei, vreau sa vad puterea din privirea ta, sa ma ameteasca si sa am incredere sa ma las in voia ta…fii unde vrei tu sa fii, pluteste daca vrei, dar nu mai ridica inca un zid de sticla, nu te ascunde in interiorul tau, nu te mai detasa pana la deformare, nu mai tipa fara sa scoti un sunet…iti aud soapta si pot sufla pe ea…SUNT UN SALBATIC….urlu tip musc dau cu pumnii in zidurile de sticla pe care le ridic chiar iau iar daca ma tai ma imbata mai puternic sa construiesc de la 0 sa, cregile le smulg si frunzele le arunc in aer, pe deasupra adie un vant dar eu vreau sa fiu un uragan dar cel mai des toate astea le inchid in mine intr-un balon opac si il sutez in cosmos…sunt deformat pentru ca o parte din mine se agata de balonul ala si proiectia lui ma alungeste intr-un mod ciudat…nu vreau liniste, nu vreau nu stiu ce vreau, fug disperat…de data asta cand dau de liniste ma intorc impotriva ei, cand urla demonii ma ineaca greu calmul…nu e bine sa ai incredere..nu in mine..am impresia ca urlam unul la altul si ca doar gurile noastre deschise ne tradeaza, din ele nu iese decat tacerea tiuitoare care ne sparge timpanele, si se formeaza o tornada din tot raul pe care il scuipam si se misca la ralenti si este o spirala furtunoasa intre noi care urca spre cer si ne atrage in ea, ne invarte, ne distruge si ne arunca inapoi pe pamant, facuti bucatele…dar, stii ceva?nu mi-e frica si doar in ochii demonului pot avea incredere, numai el ma cunoaste indeajuns incat sa ma intereseze locul in care vrea sa ma duca, si pot vedea frumusetea haosului lui…si nu mi-e frica de tenebre, accept imbratisarea lor…vartejul asta halucinat, nebun, atat de viu, nici mie nu mi-e frica dar de ce vii aici? demon demon..nu e vb de tenebre, nu stiu de ce mi-e frica…si frumusetea haosului….vjjjjjjjjj gura demonului se inchide…sunetele bat la poarta, timpenele intacte…calauza beata…as putea sa te intreb acelasi lucru…ma atrage in mod irezistibil, desi as putea rezista, dar de ce sa o fac, nu exista nici un acolo, un altundeva, e aici si-atat, e un instinct si nu vreau sa ma lupt cu el…si calauza beata are farmecul ei…inegalabil..are..dar conduce niste orbi, niste pierduti, rataciti, dezgoliti de orice….nu ma intreb spre ce, nu vreau sa stiu cat mai avem, nu stiu nici macar ce vreau, nici nu stiu daca ma misc ori daca se intampla ceva si eu stau pe loc si totul se misca prin mine, nici nu stiu de la ce am plecat, multumesc….multumesc…topai de pe un punct pe altul, demon demon…sa nu cazi in apa! hihihi nu stiu sa fac invocatii dar ascult linistit pe altii…NU MA RETRAGGGGGGGGGG NU NU NU NNU NUNUNUNUNUNUNUNUNU….de ce oare am chef de joaca? shhhh ba nici un shh zambet multumesc sa nu ne luptam deci..chiar mi se facuse frica la un moment dat ca ai sa te retragi…sa ne luptam, dar altfel, cu noi, cu fiecare si cu demonii, cu mine care ma misc prin tine si te fac astfel sa te misti cu mine si nu-mi pasa daca iti dai seama sau nu, orbi, rataciti, dezgoliti, dar frumosi si pierduti si nomazi, si ce daca, daca o sa cad in apa te trag cu mine…zambet…nici n-ar fi nevoie m-as arunca singur, e placut in apa, nu ma retrag..decat aparent ti-am zis nu imi inchid decat parti in baloane, eu imi pun un geam in fata dar poti sa vezi prin el, nu stiu sa lupt nu acum, cu noi cu tine cu demonii cu mine cu noi doi la un loc, stiu ca ne miscam unul in celalat poate d-aia ne ratacim orbiti dar e bine asa imi place zambet 2…nu e rece apa…noaptea e albastra si se vede doar linia discontinua a valurilor…si intru in ele incet si-mi este bine si apa ma mangaie si incep sa te caut in intuneric, incerc sa aud unde esti, imi este putin frica, as vrea doar sa stiu ca esti aproape, nu mai vad tarmul, nu stiu unde sunt, dar daca ai fi aproape, mi-ar fi de-ajuns…eu niciodata nu stiu unde sunt, dar intind mana daca simt ca esti intind mana dupa tine oriunde as fi dar nu stiu daca sa te salvez sa te duc mai departe in valuri sa te scot la tarm sa te inec sa ma inec pe mine sa sa sa sa sa nu stiu…doar intind mana….nu stiu de ce ti-ar fi de ajuns…intunericu e mai mult decat mine…intunericul e frumos daca e cu tine…am realizat asta cand mi-ai intins prima oara mana…nu glumesc…nu conteaza ce se intampla dupa,nici eu nu stiu ce mi-as dori sau daca imi doresc ceva dupa…ba da,sa ne jucam in apa..zambet…nu nu frumos…tu mi-ai intins prima mana…si ne jucam oricum…inotam calm pe ele si le tulburam ….ne jucam frumos asta da frumos frumos..si cel mai tare e sa nu te inseli….gresit…tu mi-ai intins mana cand am citit prima oara ce ai scris…adevarat, dar cum as putea sa ma insel?la ce standard pot raporta un sentiment, o stare, o clipa?nu stiu ai putea sa te inseli…intunericu ascunde multe….eu atunci ma agatam de mine si ma strangeam tare tare tare de tot sa ma storc ca pe-o lamaie si nu stiu ce a iesit de fapt oricum nu conta ce iese s-a ajuns aici totusi… si e bine e frumos dar? fara dar nu ne plac cadourile..oricum voi afla in mod inevitabil daca ma insel sau nu, pana atunci savurez clipa…si cu dar sau fara, ramane tot ceea ce e pana aici…dar si tu ai putea sa te inseli…bineinteles asta face ca totul sa fie cu mult mai frumos si mai interesant, dar da clipa clipa ne cocotam cu ea si ne aruncam in valuri…. SA NE DUCAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA pana unde poate ca dupa ne urcam pe urmatoarea…nici nu stiu cand am adormit…si m-am trezit zambind acum…cred ca m-au leganat valurile toata noaptea…am carmit eu corabia si-apoi m-am asezat si eu sa ne poarte unde vrea ea…si valurile ne mangaiau si zambetul meu se inchidea sus intr-un cerc…