Singurul leitmotiv mai gaunos decat cel cu marimea nu conteaza, este cel cu intr-un cuplu cea mai importanta este comunicarea, in conditiile in care in majoritatea cazurilor aceasta este gresit reprezentata si aplicata cu diletantism psiho-sentimental.
Asa cum si dragostea este uneori confundata cu euforia sexuala, la fel se intampla si in cazul comunicarii, confundata cu euforia inceputului, cu descoperirea pamantului virgin reprezentat de celalalt, intr-o formulare libidinoasa in stil Tango.
Este in mod evident preferabil ca doi oameni care sunt impreuna sa vibreze pentru aceleasi lucruri, cauze si idei, sa fie miscati de aceeasi viziune asupra vietii, fie ea si distorsionata pentru restul, sa-si accepte reciproc demonii din dotare, sa-i tolereze sau sa-i asmuta in functie de inclinatia fiecaruia spre traitul interior periculos. Este natural sa poti discuta cu celalat atunci cand apar probleme care nu se pot rezolva individual, este normal sa fii constient de starile celuilalt, sa stii daca este fericit sau nu, este indicat sa nu traiesti langa cineva ca un bolovan.
N-o sa ma aplec asupra lipsei de comunicare cu indepartarea generata, prapastia si tot bla-bla-ul aferent, e un subiect uzat, ci asupra supradozei de comunicare care este la fel de nociva, insa intr-un mod mult mai pervers. Una dintre diferentele congenitale dintre barbati si femei este palavrageala si despicatul firului in patruspe, pe care multe femei il numesc in mod elegant comunicare. Daca cheia fericirii, secretul unei iubiri durabile (ce si voua vi se par antagonici termenii ?) consta in asezarea la masa din bucatarie pentru autopsierea in adancime a tuturor futilitatilor sau in anchetarea mascata a unor aspecte vagi din programul lui de marti intre 3 si 4, sau in violarea unor ganduri amenintatoare deoarece acompaniate de privirea pierduta, atunci aveti toate sansele sa comunicati atat de bine incat sa reliefati toate motivele pentru care ar trebui sa va despartiti.
Principalul subiect tabu al comunicarii este pentru mine cel sexual si aici ma refer la comunicarea verbala, nu orala, deoarece nu cred ca sexul se poate discuta cu coatele pe masa din bucatarie intre scrumiera si ceasca de cafea, la rece, cu foaia si pixul pe care sa ii desenezi cam ce ai vrea, desi rar mai ajungi la partea asta avand in vedere ca incepi intotdeauna cu ce nu-ti face si continui cu ce nu-ti place, intervenind aici despicatul din paragraful anterior, care transforma sexul in ceea ce n-ar trebui sa fie niciodata, o problema de rezolvat altfel decat piele peste piele…
Asa cum si dragostea este uneori confundata cu euforia sexuala, la fel se intampla si in cazul comunicarii, confundata cu euforia inceputului, cu descoperirea pamantului virgin reprezentat de celalalt, intr-o formulare libidinoasa in stil Tango.
Este in mod evident preferabil ca doi oameni care sunt impreuna sa vibreze pentru aceleasi lucruri, cauze si idei, sa fie miscati de aceeasi viziune asupra vietii, fie ea si distorsionata pentru restul, sa-si accepte reciproc demonii din dotare, sa-i tolereze sau sa-i asmuta in functie de inclinatia fiecaruia spre traitul interior periculos. Este natural sa poti discuta cu celalat atunci cand apar probleme care nu se pot rezolva individual, este normal sa fii constient de starile celuilalt, sa stii daca este fericit sau nu, este indicat sa nu traiesti langa cineva ca un bolovan.
N-o sa ma aplec asupra lipsei de comunicare cu indepartarea generata, prapastia si tot bla-bla-ul aferent, e un subiect uzat, ci asupra supradozei de comunicare care este la fel de nociva, insa intr-un mod mult mai pervers. Una dintre diferentele congenitale dintre barbati si femei este palavrageala si despicatul firului in patruspe, pe care multe femei il numesc in mod elegant comunicare. Daca cheia fericirii, secretul unei iubiri durabile (ce si voua vi se par antagonici termenii ?) consta in asezarea la masa din bucatarie pentru autopsierea in adancime a tuturor futilitatilor sau in anchetarea mascata a unor aspecte vagi din programul lui de marti intre 3 si 4, sau in violarea unor ganduri amenintatoare deoarece acompaniate de privirea pierduta, atunci aveti toate sansele sa comunicati atat de bine incat sa reliefati toate motivele pentru care ar trebui sa va despartiti.
Principalul subiect tabu al comunicarii este pentru mine cel sexual si aici ma refer la comunicarea verbala, nu orala, deoarece nu cred ca sexul se poate discuta cu coatele pe masa din bucatarie intre scrumiera si ceasca de cafea, la rece, cu foaia si pixul pe care sa ii desenezi cam ce ai vrea, desi rar mai ajungi la partea asta avand in vedere ca incepi intotdeauna cu ce nu-ti face si continui cu ce nu-ti place, intervenind aici despicatul din paragraful anterior, care transforma sexul in ceea ce n-ar trebui sa fie niciodata, o problema de rezolvat altfel decat piele peste piele…
