Tic tac

Ma amuza cel mai tare ca in momentul in care te caut cu privirea si ajung sa te fixez pana te fac sa te intorci, se mai intorc o duzina de capete, cautand nedumeriti obiectul privirii mele, dupa ce au depasit rusinea de a fi crezut pentru o secunda ca ar putea fi chiar ei…Dar ei stiu ca nu ar putea trezi asa ceva, stiu ca nimeni nu i-a privit asa vreodata si ca nici nu o va face, desi viseaza in fiecare noapte la asta si se trezesc cu speranta ca poate azi…
Suntem niste talhari la drumul mare, furam timp cu fruntea sus si ne mandrim cu asta, mai mult eu, e adevarat, hoti de fericire furata, pentru ca ne-o furam unul altuia la nesfarsit, si-o sa ne-o furam, mai mult eu, stiu…Nu exista ceas care se poata masura cat pot conta cateva clipe, cum care clipe, stii bine care…
Cata zgarcenie, cat de zgarcit poti fi cu mine, incredibil…Nu ma auzi tipand ? Nu auzi in ce hal urlu dupa tine ? Nu auzi nici macar cand iti soptesc ?
Si ce daca, foarte bine, nu auzi, nu raspunde, astupa-ti urechile, fluiera, aici nu exista reguli, aici nu exista trebuie, aici nu exista maine, exista doar acum…Un acum in care sa primesti tot si care, culmea, sa nu te apese, sa-ti dea aripi ca energizantul lor de doi bani, aripi pentru ce vrei tu, faci ce vrei cu ele, poti sa le faci bucatele, le voi lipi la loc sau iti voi face altele mai mari…