Iaca a venit si episodul final, sper, al trilogiei, ca efect retardat (da, am zis bine) al neraspunsului meu patologic la telefon. Acesta se concretizeaza prin doua categorii de sms-uri: “esti bine/esti ok?” sau “te-am visat aseara, esti bine/esti ok?”. Pe sistemul “io nu sunt vreun psihopat din ala care neavand alta treaba, stau si fut tasta verde pana se sterge culoarea, mie chiar imi pasa de tine si ma ingrijorez ca un om bun ce sunt ca poate ai patit ceva ca daca n-ai fi patit de ce nu mi-ai raspunde mie, adica tocmai mie, care eu sunt baiatu’ ala bun din randul de mai sus, care ma fute grija ce faci tu ca am visat aseara ca te calcam cu masina curva dracului care nu-mi raspunzi mie la telefon si mi-e teama ca poate mi-a luat-o altu’ inainte, si ma simt vinovat ca am gandit urat despre tine, ca poate chiar esti bolnava (nu cu capu’) si poate vrei sa vin sa-ti fac io un ceiut”
Induiosator,ha? Mai bine m-ati injura, ca la asta am tendinta sa raspund.
Induiosator,ha? Mai bine m-ati injura, ca la asta am tendinta sa raspund.
