Femeia ramane pentru mine sursa principala de mirari profunde, de genul ochi beliti si gura cascata, pentru ca sunt ferm convinsa ca este unica creatura de pe planeta capabila sa se dea cu capul de acelasi zid, candid, cu sangele curgandu-i siroaie pe fata, gustandu-l precaut cu varful limbii, in timp ce pe buze i se formeaza universala intrebare la care s-a poticnit si Freud : « de ce ? », rostita cu buzele tuguiate si acelasi aer bambiscian pe care l-a dobandit ad vitam de cand i s-a fluturat pe la nas prima pula sau prima pereche de pantofi Louboutin.
Femeia este singura fiinta capabila sa-si ingroape propria existenta undeva, in fundul gentii, intre ruj si vibrator, convingandu-se pe sine cu putere ca nici n-a avut asa ceva vreodata, si ca, oricum, la ce i-ar folosi ? din secunda in care apare EL…sau (ceea ce e mult mai trist) un el mai mic…(in sensul de nu acel el, the one, ci un oarecare). Numai femeia poate hotari dintr-un ridicat de umeri ca totul trebuie sa dispara, ca si cum nici n-ar fi existat vreodata, si asta deoarece toate credem ca suntem nativ dotate cu bagheta magica in prelungirea unghiilor si pentru ca a invata din greselile anterioare nu este doar deprimant, ci si obositor, ingroasa ridurile fruntii…
In aceste conditii, este evident ca aceasta apucatura (ca sa nu-i spun altfel), nu dispare odata cu anii. In schimb ei (ei: pluralul de la EL sau el ) au tendinta sa o faca. Si aici intervine bomba, asezati-va, detin raspunsul la de ce, iata un moment antologic, luati de-aici cu copy-paste : oamenii fara viata sau cei care papa constiincios din viata norocosului pe care au ales sa-l iubeasca pana la moartea iubirii devin poveri, balast, apasa greu si fad pe umerii aceluiasi norocos, care are nemaipomenita sansa de a convietui cu umbra sa, de a se banui de schizofrenie (in noptile in care incearca sa-si sufoce alter-egoul cu perna) sau de personalitati multiple (cand ii raspunde ecoul intr-un apartament de bloc). Intre doi oameni intervine intotdeauna un schimb, fie el de energii, de fluide sau intelectual, care trebuie alimentat in permanenta pentru a mentine jetul puternic (nu asa cum intra marea in cort, fasssssss…
). Renuntarea la propriile centre de interese (care pareau vitale cu o secunda inainte), la viata sociala si la prieteni, este adesea acompaniata la femei si de adoptarea atitudinii de pilot automat, respectiva dand semne de viata doar in propozitiile in care apare si numele El-ului (El : compromis intre EL si el).
In concluzie, atunci cand alegeti sa deveniti umbra lui, va transformati simultan in umbra voastra, va reduceti singure la mult mai putin decat sunteti de fapt, si aveti pretentia de a cere un feedback mult mai mare decat cel pe care sunteti in stare sa-l produceti.
Incercati si cu quality time (don’t worry, there’s no sugar)…
Femeia este singura fiinta capabila sa-si ingroape propria existenta undeva, in fundul gentii, intre ruj si vibrator, convingandu-se pe sine cu putere ca nici n-a avut asa ceva vreodata, si ca, oricum, la ce i-ar folosi ? din secunda in care apare EL…sau (ceea ce e mult mai trist) un el mai mic…(in sensul de nu acel el, the one, ci un oarecare). Numai femeia poate hotari dintr-un ridicat de umeri ca totul trebuie sa dispara, ca si cum nici n-ar fi existat vreodata, si asta deoarece toate credem ca suntem nativ dotate cu bagheta magica in prelungirea unghiilor si pentru ca a invata din greselile anterioare nu este doar deprimant, ci si obositor, ingroasa ridurile fruntii…
In aceste conditii, este evident ca aceasta apucatura (ca sa nu-i spun altfel), nu dispare odata cu anii. In schimb ei (ei: pluralul de la EL sau el ) au tendinta sa o faca. Si aici intervine bomba, asezati-va, detin raspunsul la de ce, iata un moment antologic, luati de-aici cu copy-paste : oamenii fara viata sau cei care papa constiincios din viata norocosului pe care au ales sa-l iubeasca pana la moartea iubirii devin poveri, balast, apasa greu si fad pe umerii aceluiasi norocos, care are nemaipomenita sansa de a convietui cu umbra sa, de a se banui de schizofrenie (in noptile in care incearca sa-si sufoce alter-egoul cu perna) sau de personalitati multiple (cand ii raspunde ecoul intr-un apartament de bloc). Intre doi oameni intervine intotdeauna un schimb, fie el de energii, de fluide sau intelectual, care trebuie alimentat in permanenta pentru a mentine jetul puternic (nu asa cum intra marea in cort, fasssssss…
). Renuntarea la propriile centre de interese (care pareau vitale cu o secunda inainte), la viata sociala si la prieteni, este adesea acompaniata la femei si de adoptarea atitudinii de pilot automat, respectiva dand semne de viata doar in propozitiile in care apare si numele El-ului (El : compromis intre EL si el).In concluzie, atunci cand alegeti sa deveniti umbra lui, va transformati simultan in umbra voastra, va reduceti singure la mult mai putin decat sunteti de fapt, si aveti pretentia de a cere un feedback mult mai mare decat cel pe care sunteti in stare sa-l produceti.
Incercati si cu quality time (don’t worry, there’s no sugar)…
