Intr-o lume in care nu exista certitudini, siguranta, ci doar nisipuri miscatoare,ai aparut tu. Se implineste aproape un an de cand ma veghezi, in ciuda toanelor mele, a dramelor mai mari si mai mici, a tumultului, a crizelor, a fericirilor mele, am reusit intotdeauna sa gasesc drumul inapoi spre tine. Si nu am plecat niciodata ca sa ma pot intoarce mai usor, am plecat definitiv, de fiecare data. Nu stiu cum mi-ai topit rezistenta si neincrederea.
Ma bucur ca ne-am recunoscut atunci cand ne-am intalnit. Si ti-am mai spus ca aveam mare nevoie de tine atunci, vidul devenise de nesuportat, parea un nonsens fara iesire. Nu stiu cu ce am venit eu, probabil cu totul, nu stiu cat a contat acest tot. Aveam multe de dat, dar nu puteam primi. Totusi, ai reusit. Nici acum nu stiu cum. Imi amintesc cu drag o surpriza pe care abia am putut s-o incasez, too good to be untrue?! Atat de putin si da, atat de mult.
Sunt atat de putini oameni care mi-au facut numai bine, atat de putini cei care nu m-au ranit, voit sau nu, care nu m-au dezamagit in ciuda lipsei de asteptari, atat de putine constante pozitive in viata mea.
M-ai inspirat, m-ai enervat ca am ajuns sa visez iar, dureros de intens. Am strans atatea clipe, ma miram rememorandu-le, sunt atat de multe. Cata lumina…Nu exista precedent. Toata viata mi s-a reasezat incet sub alta lumina si intr-adevar mi-e mult mai bine acum. Un inger cu ochi tristi, mai tristi decat ai mei. Ma protejezi din umbra, iti simt caldura. On the flip side…the only bright side…
