Dorinta sexuala si spontaneitatea au pt mine un caracter indisociabil, iar mecanismele celei dintai sunt extrem de sinuoase. Am trait perioade destul de indelungate de dorinta neintrerupta, si totusi nu reusesc sa ma impac cu amanarea dorintei, de fapt cu amanarea satisfacerii ei. Nu cred in conditii optime de futut, ci in optimizarea dorintei, eventual in « pacalirea » ei cu un substitut, a se intelege de aceeasi natura. Nu cred in cele 3 ore de maine, ci in cele 10 minute de azi. De fapt, cred in cele 10 minute de azi la care se vor adauga cele 3 ore de maine. Cred in avant-gout, in masura in care gustul este palpabil. Il pot ridica la rangul de cult, am martori…
Dorinta si asteptare
Exista dorinta care nu se erodeaza in timp, oricat de lung ar fi acesta, doar intretinuta cu mici substitute palpabile si mari fantasme prolifice. Nu credeam, insa am dovada, exista, se poate, se reinnoieste, se transcenda, se metamorfozeaza, suporta doar cresteri in intensitate (incredibil !)…
Dorinta si amanare
Cand dai dorinta arzatoare de azi pe siguranta dorintei de maine, creierul scurtcircuiteaza canalele cu intensitate. Siguranta sexuala de orice natura asfixiaza dorinta pana o adoarme. Ea subzista, latent, ca orice calitate cu care este dotata o persoana, insa orice i se intampla se petrece ca prin vis. Totul este efemer, cu atat mai mult starile libidoului. Dorinta nu se poate amana sau reprograma la o data si ora ulterioara. Dorinta de azi moare acum, as we speak, o alta dorinta poate se va naste maine. Oare unde se duc toate dorintele noastre ucise ? Nu raman undeva, ingrosand vreun stock potential…nu. Nu se acumuleaza, nu se aduna, doar dispar. Se sting, se evapora, lasandu-ne saraciti, adancind vidul, crestand inca o cicatrice pe un perete subrezit deja de alte amintiri. Amanarea prin ucideri repetate anihileaza intr-un final dorinta suprema (cea latenta), plonjand-o in hibernare fortata, pana cand ceva nefiresc de interesant o va retrezi.
Dorinta si asteptare
Exista dorinta care nu se erodeaza in timp, oricat de lung ar fi acesta, doar intretinuta cu mici substitute palpabile si mari fantasme prolifice. Nu credeam, insa am dovada, exista, se poate, se reinnoieste, se transcenda, se metamorfozeaza, suporta doar cresteri in intensitate (incredibil !)…
Dorinta si amanare
Cand dai dorinta arzatoare de azi pe siguranta dorintei de maine, creierul scurtcircuiteaza canalele cu intensitate. Siguranta sexuala de orice natura asfixiaza dorinta pana o adoarme. Ea subzista, latent, ca orice calitate cu care este dotata o persoana, insa orice i se intampla se petrece ca prin vis. Totul este efemer, cu atat mai mult starile libidoului. Dorinta nu se poate amana sau reprograma la o data si ora ulterioara. Dorinta de azi moare acum, as we speak, o alta dorinta poate se va naste maine. Oare unde se duc toate dorintele noastre ucise ? Nu raman undeva, ingrosand vreun stock potential…nu. Nu se acumuleaza, nu se aduna, doar dispar. Se sting, se evapora, lasandu-ne saraciti, adancind vidul, crestand inca o cicatrice pe un perete subrezit deja de alte amintiri. Amanarea prin ucideri repetate anihileaza intr-un final dorinta suprema (cea latenta), plonjand-o in hibernare fortata, pana cand ceva nefiresc de interesant o va retrezi.
Dorinta si programare
Ca sa nu ma refer la cliseul cuplului de lunga durata care o face doar sambata, dupa ce s-au culcat copiii, includ in acest paragraf toate « planurile de futut », consimtite constient sau nu conform agendei. De exemplu, orice seamana cu « vineri, la 11… », imi zburleste parul din cap si nu in sensul bun. Nu cunosc mai departe de : AICI, ACUM. De unde dracu’ sa garantez ca vineri la 11 o sa mi se mai scoale pentru contextul din secunda in care are loc discutia ? Atentie, nu ma refer la intalniri pur si simplu, ci la momente in care s-a precizat foarte clar ce, cum si unde (acompaniate in general de promisiuni exceptionale « sa vezi tu ce-ti fac » s.a.) Exista si situatiile in care scuza este “pot doar atunci”, din diverse considerente (ce frumos mint), raspunsul fiind exact atunci nu pot eu. Devin impotenta in fata programarii, total.
Ca sa nu ma refer la cliseul cuplului de lunga durata care o face doar sambata, dupa ce s-au culcat copiii, includ in acest paragraf toate « planurile de futut », consimtite constient sau nu conform agendei. De exemplu, orice seamana cu « vineri, la 11… », imi zburleste parul din cap si nu in sensul bun. Nu cunosc mai departe de : AICI, ACUM. De unde dracu’ sa garantez ca vineri la 11 o sa mi se mai scoale pentru contextul din secunda in care are loc discutia ? Atentie, nu ma refer la intalniri pur si simplu, ci la momente in care s-a precizat foarte clar ce, cum si unde (acompaniate in general de promisiuni exceptionale « sa vezi tu ce-ti fac » s.a.) Exista si situatiile in care scuza este “pot doar atunci”, din diverse considerente (ce frumos mint), raspunsul fiind exact atunci nu pot eu. Devin impotenta in fata programarii, total.
