Masochism sentimental

…sau cum sa-ti futi viata la foc mic (de bricheta)In ultimul timp, am avut ocazia tot mai des sa ma ciocnesc de un sablon inventat si pus in practica de generatia mea. Drumul catre iad este asfaltat cu intentii bune, asta o stim cu totii, dar nu ne ajuta la nimic…In jurul varstei de 30 de ani, se evidentiaza o categorie de barbati frumosi, inteligenti si plini de idealuri, care, uitand ca nu toate visele trebuie sa devina realitate (pentru ca dupa, nu se mai pot numi vise ci realitati), se hotarasc brusc sa-si construiasca un destin dupa modelul dezasamblat Ikea.Barbatii la care ma refer au in mare parte un potential uman deosebit, o profunzime interioara aparte, la care se adauga un suflet de artist si dorinta de implinire sentimentala.Aceasta varsta critica intervine in general pe fondul suferintei provocate de o prima iubire minunata dar imatura, urmata de o serie de fuste fara fond, care duce la o asanare sufleteasca dureroasa. Desertul interior astfel rezultat va trezi ciclul de intrebari existentiale tipice, de genul: oare mai pot iubi?, oare voi mai iubi?, oare voi ramane singur?…Guys, aceasta este doar o faza…trecatoare…dar….Deoarece avem toti tendinta dramatizarii inutile si ne pricepem sa gasim sfarsitul lumii la fiecare colt de strada, orbiti de panica, avizi de iubire, caldura, siguranta, vom gasi raspunsul la toate intrebarile in prima persoana mai interesanta cu care ne intersectam.Cat de inselator poate fi acel moment in care, euforici, ne aruncam in celalalt, caruia refuzam sa ii auzim tacerile, ii remixam raspunsurile pana corespund ecourilor din capul nostru, ii inventam calitati si ii stergem defecte…

La multi dintre barbatii din jurul meu, aceasta dragoste trentenara a fost urmata la scurt timp de casatorie si de nasterea primului copil. Doar ca in lipsa unor baze solide, the fairytale gone bad…

Zanuta nu era decat o vrajitoare travestita…Fara intentii rele, desigur. Ci cu intentii mici. Marunte. De viata mica. Marunta. Pragmatica, din zambetul extaziat pe care il afisa la efuziunile lui intelectuale, incepe sa zambeasca amuzata de puerilitatea acceselor lui de Don Quijote (la ce bun sa discutam idei cand avem de montat un nou raft in bucatarie). Posesiva, ii cere sa-si asume noul statut prin renegarea oricaror aspecte care i-ar putea aminti de viata dinaintea ei (care viata ?), uitand ca el si-l asumase deja singur, benevol, dar cu blandete. Candida, crede ca dragostea se masoara in timp real si nu in quality time.Pentru ei, aceasta metamorfoza este surprinzatoare si usor deranjanta la inceput. Guys, aceasta nu este doar o faza…trecatoare…dar…Deoarece dorinta de a iubi poate deseori depasi iubirea in sine, ei aleg sa zambeasca tandru in fata exceselor consoartei, convingandu-se ca sunt doar semne de afectiune, dovezi de iubire necontenita. Mda. Pe masura ce trece timpul si iubirea devine tot mai necontenita, idealurile anesteziate ale acestor barbati se trezesc pe rand, aducand cu ele al doilea set de intrebari existentiale: oare voi ramane cu ea toata viata?, oare voi mai iubi?, oare voi mai putea iubi?…Sa nu ma intelegeti gresit, aceste framantari nu includ posibilitatea despartirii, ci doar recapatarea unei certitudini linistitoare. Aceea a unei fericiri ulterioare posibile.In acest moment al relatiei, ea simte cu un instinct fenomenal ca pierde teren si va face brusc primul copil…sau al doilea. Atunci, acesti barbati intra in faza remuscarilor, din care unii nu ies niciodata. Nobletea acestor barbati este incontestabila, ca si masochismul de care dau dovada. Sa nu ma intelegeti gresit, ma refer doar la cazurile in care conceperea unui copil este programata din orice alt motiv in afara de dragoste si atat. Acesti barbati vor venera femeia care i-a facut sa devina tati si vor fi in stare sa-si treaca cu vederea chiar si propria inima, ii vor ierta defectele si sublima calitatile. Mult timp, poate chiar pentru totdeauna, in ciuda oricaror dovezi de incompatibilitate, in ciuda oricaror suferinte.Sablonul se termina tragic. De multe ori, femeia care nu a avut niciodata o vedere panoramica asupra acestui gen de barbati, isi va considera inselate asteptarile si va sucomba radioasa in fata unui specimen mai frust, mai din topor. Parasirea ii va surprinde pe acesti barbati in alta decada, in care setul de intrebari existentiale va parea desuet. De putine ori, barbatii de acest gen care au acceptat in sfarsit sa priveasca panoramic tabloul oferit de consoarta, vor reusi sa se desprinda, secatuiti, obositi, dar liberi. Despartirea ii va surprinde pe acesti barbati in alta decada, in care setul de intrebari existentiale va parea incitant…si putin desuet.

Scoala de DJ

M-am hotarat. Imi fac un SRL. Deschid o scoala de DJ. Adica de Don Juani. Piata e virgina, e penurie totala. Nothing, nada, rien. Cum se prezinta ei: unii cu fizic - si ala cam flescait, altii cu papagal - si ala cam fumat.
N-am mai vazut de foarte mult timp UN SPECIMEN, nu ma refer neaparat la aparitia aia care suceste gaturi ci la un personaj a carui religie personala sa fie hedonismul, care se se inchine doar la altarul lui Don Juan. Genul “fuck&run”. Unicul lui scop sa fie sa ne futa pe toate si sa se grabeasca pt ca n-are timp in viata asta, dar el totusi incearca, ca poate ii iese, cine stie?
Si sa se respecte, frate, adica sa fie selectiv, alea care merg doar de-o muie, sa ramana de-o muie, pt ca pentru futut gaseste el mai bune si nu se risipeste.
Notiunea care s-a pierdut total in negurile - sau negii - vremii este aceea de a fute bine. Adica principala lui satisfactie nu e sa bifeze femei iepureste, ci sa le futa atat de bine incat sa le marcheze pe viata. Sa se umple lumea de stigmate (pluralul de la stigmata, nu greseala de tipar de la stimate) care sa-l viseze noapte de noapte, an de an dupa ce le-a trecut prin…viata.
Sa ridice fututul la rangul de arta. Nu radeti, nu ma refer aici la preludii interminabile si romantism libidinos de telenovela (lumanari, sampanie, flori si muzici “erotice”) ci mai degraba la un sex, drugs & rock’n roll (Mick stie cel mai bine). Ma refer la un barbat puternic…ala de care ti-e putin teama de ce ti-ar putea face. Si de-aici incepe vibrato, ti-e frica si vrei, sa-ti fie frica, sa-ti faca orice, intr-un fel sa nu stii ce urmeaza (desi banuiesti, ca nu esti complet debila!).
Preludiu, sarim.
Actu’ in sine (sau in tine), pastram.
Si marim durata: oricat ar dura, noi, femeile, care am descoperit orgasmul vaginal si nu doar pe celalalt - aici, barbatii care citesc s-au crispat brusc - “adica sunt de 2 feluri???????????” - stim ca oricat ar dura, noi putem mai mult, mai mult, putem muri infipte (daca e pentru arta!)
Cum sa-l recunosti:
Don Juanul nu se coboara la mai putin de 5 numere in prima noapte (asta ca sa fiu totusi realista) sau la un numar de 2 ore in baie , care te-a decoafat si consumat total, aici spontaneitatea castigand prin raritatea momentelor in care ti s-a intamplat asta (sa fie atat de bine, nu s-o faci la baie ca asta….)
Don Juanul stie mai multe pozitii (nu doar pe tine, pe la spate sau pe el dupa un an de relatie ca ii este lene), fara a fi contorsionist, ca totusi tu vrei sa te futi, nu sa faci febra musculara.
Recitesc si-mi dau seama cu groaza ca fac portretul a ceea ce ar trebui sa fie un barbat normal. ..pai, da, nu cred ca am cunoscut nici un Don Juan….oups, cred ca nu sunt calificata sa deschid scoala asta. Se ofera cineva?

Bad-boy cu norma intreaga

Un prieten virtual (in sensul ca ne citim reciproc gandurile postate, cu aceeasi placere banuiesc) mi-a inspirat aceasta sintagma, dupa ce am citit cu stupoare ca baietii rai nu mai sunt rai pentru ca se tem ca vor ramane singuri (nu te mariti cu un bad boy, doar il futi) sau pentru ca se tem ca ii vom transforma in papusi Ken de umflat cu pompita cand se intorc de la birou. Recunosc, asta este concluzia trasa de mine, deoarece el punea problema pe dos, luand in deradere mitul conform caruia fetelor le plac bad guys. Un asemenea subiect merita dezvoltat….

Conceptul Silviu

A nu se citi pe stomacul gol…Conceptul Silviu exista sau ar trebui sa existe in viata fiecareia dintre noi. Asa cum americanii detin oaia clonata Dolly, noi il detinem pe specimenul neclonat inca (e in lucru) Silviu. Acesta se recunoaste usor de la distanta. Inalt, brunet (clar), cu parul putin ondulat, lungut si numai bun de ciufulit, stiti voi, THE move, atunci cand ii bagi mana in par de pe la ceafa si strangi usor, usor si-i tragi capul pe spate cand ti s-au inclestat degetele si strangi din ce in ce mai tare pana i se umfla vena de pe gat…Pe acel gat frumos, cobori incet privirea si incepe debusolarea tipic feminina, pentru ca nu reusesti sa te hotarasti daca te uiti la pectoralii usor lucrati, reliefati de orice tricou nenorocit (pentru ca el sta mai bine decat tine) sau la umerii lati si fibra de pe brate, dar daca te uiti aici, ajungi la maini, si e din ce in ce mai rau, ca au si degete si se complica totul (deja ma ling pe bot, v-am zis eu sa mancati ceva inainte). Daca alegi sa continui, daca e vorba sa-ti faci rau macar sa ti-o faci cu mana ta (dar pentru asta trebuie sa astepti sa ajungi acasa, ca daca nu s-ar prinde de miscarea frenetica din buzunar, ti-ar citi-o pe fata oricum), ajungi la oblici (da, am un fetis, ii consider my personal road to hell, ii vad cum coboara si-mi vine sa ma duc cu ei) si incerci clar sa o arzi Superman si sa ii bagi privirea laser prin blugi si te apuca nervii ca nu reusesti si ca el se prinde (dar nu ti-ar da vreun indiciu, grosime/adancime/diametru, macar!!!!!!…. ii place, te lasa sa te chinui).Aici intervine momentul cand el incepe sa presteze actul artistic si te minunezi si tu ca nu te-ai prins de mica ca (stiu, e cacofonie, dar ziceti mersi ca incerc sa scriu mai coerent decat gandesc acum) meseria ideala este instrument, descoperi ca ai visat dintotdeauna sa fii bass cu coarde si sa te tina in echilibru pe un picior si sa te OPRESTE-TE FEMEIE!!!Pardon, cred ca nu mai aveam semnal. Revenim. Dupa ce ca tine bassul ala in echilibru pe pula (da, da, nu e o gluma, ati vrea voi), mai baga si voce si la el microfonul se tine lipit de gura, buza de jos TREBUIE sa atinga fierul ala imputit (pentru ca si el sta mai bine decat tine)la fiecare refren.Am zis refren. Adica ti-o dau pe, mi-o dai pe, cu namol, cu namol…Buna asta, nu? Reusisei si tu o secunda sa te uiti in pahar ca ti s-a uscat gatul de la atata laba oftalmologica si nu te lasa, hopa, privirea sus si ramai asa, intr-o stare catatonica in care nu-ti mai functioneaza decat buzele (totusi nu esti sigura, auzi ceva, dar speri ca nu s-aude de la tine chestia aia), le misti usor, ca s-au crapat de la deshidratare(Sahara, te fac oricand)si spui ce zice el. Orice.Acum, fara a dezvolta culisele pentru ca dauneaza (m-am lasat de sportul asta…momentan ), pana aici conceptul este PERFECT si aplicarea lui cel putin o data pe saptamana da rezultate optime, dupa cum spunea un prieten, la futut mai pacalesti inamicul cu un deget, cu o limba, dar pentru laba iti trebuie pula, nene! Si asta chiar e o pula.Cu care mi-as face laba oricand.