Scrisoare catre Fat-Frumos

Am simtit nevoia sa traduc versurile din “Scrisoare catre Fat-Frumos”, cu ocazia lansarii noului album Vama:

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Vroiam să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… trebuia să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii n-au timp să fie viteji… unii spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… da’ nimeni nu mai foloseste cuvantul asta… nici în reclame nu l-am auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu apare unul care spune că eşti prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…

Am crezut că, într-o zi, o sa joc in Brokeass Mountain in regia lui Tudor Giurgiu si am sa ies la cadru in pula goala. Vroiam sa-ti revad Mustangul purpuriu si plin de vene. Mi-ai promis că ma vei călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, ti s-a sculat pula…M-ai lasat in intersectie la Titan, cu pantalonii in vine…Trebuia sa-mi creasca mare si sa ne luptam cu toti zmeii din Pipera, nimeni nu mai vrea să ma futa, Făt Frumos… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onania, Făt Frumos… da’ nimeni nu mai foloseste cuvantul asta… nici în reclame nu l-am auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu apare unul care spune că eşti prost dacă ai onanie…Ce fel de boala e asta, Fat-Frumos ? Ai plecat şi nu m-ai lămurit…

În fiecare seară, ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău… mi-ai spus că nu pot sa stau mult, venea zmeul şi trebuia să va luptati… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau şi privesc în gol… Apoi se trezesc ca din vis, se duc în altă cameră, se aşează pe canapea şi dau drumul la televizor… In fiecare seara, mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…

In fiecare seara, in pat langa Andreea, ma gandesc la tine Fat-Frumos…are un creier mic…iar eu stiu sigur ca n-am fost asa dintotdeauna…m-ai chemat la tine in castel la Izvorani doar pentru o scurta si nici n-am apucat sa ma sterg la gura, ca m-ai si dat afara, cica iti venea nevasta si nu trebuia sa ma vada acolo, m-am simtit folosit Fat-Frumos… In fiecare seara, mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, toti se fut, numai eu nu, Fat-Frumos…

Am fi putut fi singurii, Făt Frumos… Mi-ai promis că n-o sa dormim două nopţi în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi o sa călătorim în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că n-o sa pot zbura , Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Spuneai sa inconjuram Pamantul şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnă Binele… Nu ai apucat…

Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că n-o sa ne futem de doua ori in acelasi loc, Fat-Frumos…ca o sa ma inveti pozitii complicate, ca o se devin eu contorsionist cumva. M-am gândit că n-o sa pot face spagatul, Făt Frumos, dar eram gata sa incerc…Si tu mi-ai spus ca nu ai chef azi, Făt Frumos, asta mă doare…Mi-ai spus sa-mi iau sapca Gucci de pe calorifer si sa iau acceleratul pana la Andreea, ca a rezervat masa in Fratelli. Dar eu vroiam sa raman cu tine, Fat-Frumos, sa faci focul in semineu si sa-ti cant Strangers in the night cu vocea lui Artanu, imi iese foarte bine, sa stii, am facut si o piesa, vrei sa ti-o pun ? Nu ? Nu, piesa…vrei s-o asculti ? Am copiat si titlul de la Iliescu, e ceva cu tata…

Refren:

De ce m-ai lasat, Fat-Frumos, de ce ? De ce m-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini, nu stiu drumul spre castel si acasa doare…De ce m-ai tradat, Fat-Frumos, de ce ? Treci incoace sa lupti, sa m-ajuti sa castig, nu mai stiu sa iubesc, fara tine, mi-e frig….

Aici nu am simtit nevoia de a schimba nimic, nici macar o virgula

Stii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur…

Stii cat ma cert eu cu mama si cu Deea din cauza ta ?… Mă enervezi, Făt Frumos, că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau sa fiu ca tine, hai sa plecam amandoi in lume, vreau sa ma intorc barbat Fat-Frumos…Am incercat si cu altii, da’ Botezatu mi-a spus ca nu sunt genul lui, auzi tu, Fat-Frumos, cica sunt prea slab si freza asta noua nu ma avantajeza…Un bou !Nu, nu tu, Fat-Frumos…

Sunt singur….Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…

Sunt singur….Şi tu nu eşti aici la Budapesta…Cu actorii nu mai pot sa ies la bere, ca nu ma lasa Andreea, ca cica put si n-au auzit de Fendi, cum care ? Ala care a scris Aida…Astia din formatie rad de mine si-mi spun ca fiecare dintre ei are macar un prieten care a futut-o pe Andreea si ma intreaba cand le-o dau si lor la una mica, de grup… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…

Trebuia să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne spui despre sacrificiu… Trebuia să ramâi aici, să te aperi, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos…pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură fata… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!

Trebuia să fii aici, laşule… să le dai doua palme si sa le spui cat de tare sunt eu si sa ma urci in poala ta pe cal… Trebuia să ramâi aici, să ma aperi, Făt Frumos, pentru că eu nu pot, sunt mic si neajutorat, Făt Frumos, doar imi spuneai ca asta ti-a placut la mine de la inceput, latura asta feminina care mi se intrezareste prin toti porii, pentru ca eu sunt curajos si nu mi-o neg…Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume !Tastez numele tău şi n-am decat Google in engleza si nu stiu cum se traduce…Beautiful fœtus ? Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi, l-am prins cand imi alerga prin vene si l-am omorat… Ah, cand ma gandesc ca tu mi-ai atins necunoscutul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!

Ete, pula…

Aflu ca pe 1 aprilie la Nottara este premiera piesei Romeo si Julieta, in regia lui Carmazan (lol) cu Antoaneta Cojocaru pe post de…Julieta (lol,lol,triplu lol), costume de Romanita Iovan (ha,ha,ha,mega lol) si ca textul original nu va fi trunchiat, desi va fi o varianta moderna, iar decorurile inexistente, in loc de balcon i-au dat o scara().

Declaratie a Romanitei:‘aceasta piesa se poate juca oriunde, poate fi oprita circulatia si jucata pe strada pentru ca nu are decor” Iti urez sa ploua cu sloboz si sa n-ai umbrela!Treci in pula mea la cusut…

Si domnule Carmazan, cea mai buna solutie ar fi sa faceti ce au facut colegii de la Marchizul de Sade, copiind Quills cadru cu cadru si numind asta regie si scenografie (ei macar il aveau pe Zamfirescu), sunteti cumva fan Baz Luhrmann si v-ati gandit ca daca el a putut sa faca un film excelent dupa piesa, veti reusi sa faceti o piesa buna dupa film?

Mda, sunt eu veninoasa si de fapt va fi o piesa foarte buna(lol)…Daca se intampla asta, promit sa opresc circulatia si sa ma flagelez in mijlocul strazii pentru ca nici eu nu am nevoie de decor, rog doar sa-mi furnizati recuzita (nu, nu pe Romanita, ma multumesc cu o curea de piele obosita)…

OST: Daca nu ti-au placut Parazitii, iti dedic Tapinarii si pace in lume cum se zice la voi acolo, la Gaia

“…S-o dau afara in suturi

Afara.

Afara din casa.

Afara in strada.

Afara goala.

Afara-n zapada

Iesi fa afara….”

Visare

…am revenit…vreau sa vorbesc cu tine…orice, oricat, oricum…

sunt aici..te asteptam, te-am mai cautat si stiam c-o sa vii, simteam c-o sa vii..sunt aici

cred ca stiu cand m-ai cautat, cred ca am simtit…e aproape dependenta chestia asta…

 da chiar e..aproape dependenta, vorbeste-mi mult..ce vrei, ce simti

de cand vb cu tine, simt ca o parte din mine a deveni mai vie, si intr-un fel ma simt ca si cum as ascunde fata de toti ceva…faptul ca eu am si o lume paralela, de care nu stie nimeni, in care traiesc cu o mare parte din mine, adica sunt acolo dar de fapt nu sunt, nu stiu daca e coerent ce spun…parca as avea o comoara ascunsa…

 este pentru ca si eu simt asta..si mi-e bine..mi-e bine ca m-ai gasit si ca am fost capabili sa facem lumea asta paralela in care suntem doar noi…si liberi cu adevarat…Tu esti vie si asa trebuie sa fii..nu trebuie sa lasi nimic sa faca macar un pic sa paleasca asta…

da, atat de liberi incat putem zbura…voi fi intotdeauna vie, atata timp cat am acceptat deja suferinta, vreau sa fiu vie in suferinta la fel de mult ca si in fericire, accept asta, vreau sa ma doara incredibil de mult daca asta e pretul, voi fi vie si atunci…

suferinta aici devine conditie necesara fericiri…esti constienta de faptul ca o astfel de fericire n-ai putea trai in alta parte si esti la fel de constient ca pentru a o avea n-ar putea sa fie altfel…

ah, cat de mult ma ajuta sa aud de la tine ceea ce imi spun si eu in cap…

…vreau sa te ajute..pentru ca ti-am spus, nu vreau sa te doboare niciodata suferinta asta atat de necesara…si nici sa domoleasca exploziile si focul de care am vb

esti constient ca din momentul asta nu mai pot spune ca “poate” ca e dependenta…imi vine sa intru prin ecran…ce-mi faci…

da..ai dreptate nu mai e poate..nu stiu ce-ti fac dar vad ca-mi faci si tu mie acelasi lucru…

cat imi place, imi vine sa topai pe-aici, sa tip, sa rad…m-am euforizat….

imi vine sa urlu si sa te strang tare de tot in brate sa te ridic in aer si sa te rotesc de trei ori nu stiu de ce…euforizat sunt si eu….betia cuvintelor la propriu..da vreau dans la nesfarsit..sper sa nu se opreasca niciodata…iar sensul…sa vina oricum ar fi el..imbracat

sau dezbracat, ca sa pastram tema serii…daca se opreste dansul, asta nu inseamna ca nu mai auzi muzica, te arunci pe alt partener, deci dansul nu se opreste de fapt niciodata daca nu vrei asta…

pai strange-ma, roteste-ma, ameteste-ma, imbata-te cu mine…fa-mi ce vrei tu…

dezbracat atunci…demonii inca danseaza si noi intre noi cu ei…asta si fac sunt viu si aerul din jurul nostru isi schimba mereu culoarea, dans ciudat suprarealist..cand trec trec prin tine si simt ca nici unul nu pierde nimic…din contra…

ne imbatam unul din altul, e paharul fara fund la care viseaza cei ca noi, ne tinem vii unul pe altul si ne mai dam cate ceva, doar dam, nu luam, asta e ciudat…si frumos…simt cand treci prin mine…si-mi place..

da dar dam dar pasam intre noi avem totul la mijloc…in paharul fara fund ne-am aruncat si suntem in cadere libera ca alice doar ca ne place pentru ca nu stim daca noi cadem sau urcam, stam pe loc, sau se misca lumea in jurul nostru, noi stim doar ca suntem in siguranta

e o masa de joc cu toate cartile la vedere si la comun…da, suntem in siguranta…

cadere libera fara plasa, dar facuta in doi…

da fara plasa dar nu avem nevoie de plasa pentru ca noi alegem in ce directie sa fie facuta caderea…

nu…fara plasa pt ca nu ar mai fi adrenalina, si nu alegem intotdeauna directia, lasam loc si la improvizatii…surprize…nebunie

surprizele oricum sunt pentru ca nu stim pe ce drum ne va purta alegerea facuta…si improvizatiile sunt mari si vii in noi si in afara noastra pentru ca le putem vedea

ai dreptate…de fiecare data ma farmeca perspectiva ta…

daca e ceva de capul ei..este din cauza ta, tu o nasti…dialogul cu tine o face sa mearga pe calea asta (la fel sa ramanem in tema) in fata unei coli albe..ar pali…ar muri…ar fi golita fara a fi goala…

nu…ea exista in tine, eu doar o provoc, nu eu sunt cauza, eu sunt cealalta fata a ei, o chem la joaca…dar felul tau aparte de a vedea totul pur si simplu ma termina…

da o chemi la joaca o faci sa-si iasa din cochilie si sa se arunce in aer sa se dinamiteze intr-o suta de incercari, o suta de schite ale lumi stangace care se scurg si revin in una singura un pic mai complexa

n-o pot lasa acolo, ii trebuie lumina, sa nu se ofileasca, sa capete forme noi, culori

n-am s-o las niciodata acolo, nu vreau, e atat de frumoasa lumea asta pe care o ai in tine

esti in ea, capabila s-o modifici dupa bunul plac, te plimbi si pe unde ating picioarele tale se schimba dupa gand, dupa sentiment, e o lume in plina miscare care insa ramane indiferenta la culoarea aerului de afara…

dar nu si la aerul pe care il suflu catre ea…nici nu vreau s-o modific, vreau doar s-o descopar dupa cum ma poarta pasii pe care nu ii controlez, ii las sa rataceasca…nu exista colt in tine in care sa nu vreau sa ajung…

esti bine venita…priveste, mergi pe unde vrei…n-o sa-ti interzic nici o camera ca bestia in castel, nu am un trandafir care nu trebuie vazut de nimeni…mergi lumile vor merge cu tine, se vor desface in fata ta ca niste flori…ramane la aprecierea nasului tau sa stabileasca parfumul…insa sentimentul e reciproc…ratacita in mine pierdut in tine

merg…nici o clipa nu m-am temut ca ar fi ceva de nedescoperit…vreau totul si nimic..vreau sa alergam unul dupa altul pe culoarele intortocheate ale castelului, sa incercam sa ne prindem si sa fugim din nou…sa ma plimb prin gradina si sa ma asez in iarba si sa inchid ochii si sa ma mangaie soarele tau pe obraz…

o sa fugim si-o sa cadem si-o sa ne ridicam, soarele va fi atat de aproape incat aplecat peste tine te va inveli cu razele lui sau te va mangaia usor bland fericit ca are un rost…gradina va oferi cele mai vii culori care se vor scurge in ochii tai, imbatandu-te…

imi vine sa ma asez in mijlocul acestei frumuseti si sa raman aici…ce vis frumos esi tu…ce poveste…

o poveste, inchide ochii o sa vezi mai bine…pentru ca frumusetea de ei este data si prin ei inteleasa

erau inchisi…dar si atunci cand sunt deschisi vad acelasi lucru in cazul asta…ciudat,nu?

pentru ca sunt deja indreptati sa vada in fiecare dimensiune ei nu privesc doar in interior…ci il cuprind cu privirea

in noaptea asta vom dormi impreuna…dau capul pe spate, inchid ochii si ma scufund in bratele tale cu care ma invelesti atat de strans…noapte buna….

bratele mele se vor intinde ca niste aripi sa te acopere si se vor incolaci in jurul tau…multumesc, ochii inchisi, un deget ramane infasurat in parul tau…noapte buna, noaptea noastra…

…

dansam in echilibru…suntem pe-o balanta cand unul cade celalat apasa mai tare sa aduca inapoi echilibrul…mainile ni s-au prins si sunt inclestate si-asta-i doar o parte din noi, tot ce se intampla in viata de afara…se rasfrange asupra noastra deci ajungem sa traim si acolo…macar prin efectul pe care-l avem asupra ei, pentru ca in momentul in care ea se rasfrange asupra noastra o reinterpretam si-o trimitem inapoi in actiune…relatia e stransa si puternic, intre noi doi intre noi si fiecare din lumile noastre…si e bine, este sigura..e bine sa dansezi haotic..pana ametesti..imi place asta..tine de noi…sa dansam pana ne pierdem unul in celalat inca si mai mult decat am facut-o deja..

ti-am spus mai demult ca nu ma tem ca demonul s-ar opri din crestere…o sa ne pierdem din ce in ce mai adanc, cu fiecare pagina din viata de afara pe care o reinterpretam aici, cu fiecare pagina din viata de aici pe care o inventam intre noi, cu ambele pe care le trimitem in lumi opuse, echilibrul e instinctiv, simt cum fiecare dintre noi sare imediat cum simte o sovaiala la celalalt, mainile nu se desclesteaza niciodata, macar cateva degete raman mereu amestecate

te mai temi de ceva acum?

sincer?nu…

am zambit cand am scris-o pt ca tocmai mi-am dat seama de asta…

tu?

 

mi-ai dat siguranta sa zic acelasi..nu,am inchis ochii te-am prins de mana si m-am aruncat euforic in mijlocul salii iar cand ne vom opri tot un dans va fi dar cu alt nume…

…cu un nume scris de buze pe piele…

ce sentiment puternic…beatitudine…acest nu ne face invincibili intr-un fel….

nu dar ne mareste puterile incredibil de mult…daca am fi invincibili n-am mai avea nevoie de asta…

nu in sensul asta…atunci cand ne simtim neajutorati, e suficient sa ne gandim la asta si sa devenim pentru o clipa invincibili…

atat timp cat nu dam drumu la macar un deget cum ai zis si ramanem pe balanta da ai dreptate in fata a ceea ce nu vrem devenim..invincibili

nu putem da drumul…eu te port in mine de catva timp…

era reducere la absurd…ne purtam unul pe altul de aici si dependenta…

stiu…tot timpul impreuna si deloc…

imi bate inima sa-mi sparga pieptul…probabil ca iti faci simtita prezenta

ratacesc prin venele tale si-am nevoie de viteza, o viteza orbitoare care sa ma faca sa ma joc cu timpul

esti la locul potrivit….sangele meu e atat de fierbinte…

ne jucam cu timpul chiar acum, pt ca il domesticim, ni-l oferim, il posedam cu frenezie…

tocmai de aia sunt gol…e o minge pe care-o aruncam de la unul la altul….si-apoi un balon pe care-l legam de un deget in timp ce ne ridica

adica legat de degetul tau ne ridica pe amandoi…ah, m-ai facut brusc sa ma simt si eu foarte goala…dezgolita mai exact…privindu-te fix in ochi…

ochii mei sunt fiinte salbatice…egoiste…te vor devora…de aceea te vor dezgolita..

si voi renaste mai frumoasa din sfasierea lor…si vor orbi cand vor vedea ce au facut…si ii voi saruta… ca sa ma poata devora din nou…

si-o s-o faca tot timpul…pentru ca au plecat din interior…pentru ca nu cauta ceva anume ci doar observa si se minuneaza…

ma incalzesc la focul lor, imi place cum ma arde dar nu ma consuma….

 

pentru ca nu ei te-au aprins ci deja ardeai, pentru ca acum doar s-a marit focul si linge cerul lasand urme pe el de neinteles pentru cei din exterior dar atat de importante pentru noi….clipele noastre insemnate

da si pentru ca focul meu cere alt foc, mai mare, mai puternic, cu care sa se infrunte, din care sa se hraneasca, cu care sa se contopeasca

si este dat…focul de la temelia intelesurilor, a existentelor ce preface totul in cenusa pentru a putea fi reconstruit prin prisma lumilor noastre…

simti sarutul flacarilor care se plimba pe tine, acum pe gat, imediat dupa in coltul gurii, si valvataia care se aprinde deodata si spulbera tot, si nu mai esti decat tu si focul…

e deasupra mea si te inconjoara…si te apropie…un singur foc de atat e nevoie unit…prin fiecare celula a mea devii intr-adevar o ploaie calda de vara…

un cerc de foc si noi in mijloc, dansand inlantuiti…

pana cand cadem imbratisati iar el devine cupola deasupra noastra

…ma topesc ma topesc ma topesc…

…ma indragostesc de mintea ta din ce in ce mai mult…

ti-am spus ca suntem dizolvatia…culorile noastre dau reactii minunate…mintea mea creste in pamantul cuvintelor tale…

atunci vreau sa traiesc in lumea subterana…sa ma apropii cat mai mult de radacini…

esti deja apa care le ajuta sa creasca si nu te apropii de radacini ci te plimbi prin ele…inca o cale pe care sa alergi liber in timp ce-o faci sa se lateasca in acelasi timp cu pasii tai

dintotdeauna am vrut sa fiu o ploaie calda de vara…ma vindeci…

picaturile tale lase urme adanci si eventual se scurg in pielea mea…si-apoi incep sa se caute intre ele…cunoscandu-le pe ale mele..picaturile zambesc…

…tot intre ele…si undeva mai sus, zambim si noi cu ochii intorsi invers ca sa ne putem vedea mai bine…

mi-e aproape imposibil sa ma opresc, as continua la nesfarsit…dar cred ca vreau sa te visez…oscilez intre euforie si alintare…

sentimentul este reciproc…ca deobicei…sa ne acoperim atunci ochii cu intunericul cald al celuilalt…ca pe-o colivie sa redea toata linistea…sa mergem de mana pe-o sarma la capatul careia vom fi bombardati de vise fantastice…continuarea sentimentelor din noi si-a trairilor…in intesitatea trairilor tale vreau calmul sigurantei…sa ne intindem pe spate si sa lasam balonul sa ne poarte unde vrea el…sa ne asezam in gradina iar culorile sa cante cantece de leagan sa…

…mi pun capul pe pieptul tau si sa te strang langa mine si sa-ti plimbi buzele prin parul meu si sa adormim in acelasi timp…zambind…

ce noapte superba, ce vis minunat…ce zambet larg in care am dormit ca intr-un hamac…amandoi legandu-ne visele..

 

 

 

Adolescenta demonului

…ma inchid intr-o obsesie a cuvantului il astept ma uit, revin ma uit iar, este nu este, este nu este, tam tam tam tam tam tam pasi de elefant intr-o lume de furnica..noi ne plimbam pe ei, pe sub ei lalalalal vajaie lumi care isi descopera cate un umar sa atraga, sa incite, sa excite sa cheme senzual sa dezamageasca, sa sa sa sa as ce de lumi ciudate dar deja stim asta…intrebarea e spre ce se indreapta demonul? nu stiu…dar isi va gasi drumul singur, noi doar i-am deschis usa…si ma bucur sincer ca nu stiu, ca de data asta chiar nu stiu, si imi reamintesc ca uit cel mai usor surprizele, improvizatiile, aleas-urile acestor lumi si le las sa vajaie in jurul meu…si vad cararea intortocheata si intunecata aparuta in fata mea…si ce ai vrea sa fac?sa nu ma duc pe ea?…am zis eu..mergem amandoi, n-avem ce sa facem oricum le vedem pe toate, obosim ne tragem sufletul si-o luam de la prima c-o viteza fantastica sa nu le ratam pe alea care ar putea aparea inaintea noastra, sufletele noastre trebuie sa explodeze in toate dimensiunile ca sa cuprinda totul sa se intinda sa se chirceasca peste fiecare simtire si s-o acopere si s-o inghita prin fiecare por, descoperind-o vie intr-o forma noua…ma chinui…iti astept cuvintele, reactiile si ma chinui cu tacerea ta…vreau sa te aud…NU stiu unde sunt nu stiu unde sunt, DEMONII MEI URLAAAAA ARRRRRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AHAHAHAHHAA, si eu trec linistit printre ei si privesc, sunt maini maini peste tot intinse, aplecate, care cheama care vor care privesc prin palmele prin varfurile degetelor lor la mine gata sa ma smulga, sa-mi sfasie fiecare bucatica din mine, si altele care vor sa ma ia in brate sa ma sustina sa ma ridice NU VREUAUAUAUUAAUA, trec cu mainile in buzunar, cuvintele merg tacute infricosate pe langa mine ca-tr-un tunel al groazei dar n-au curajul sa se indeparteze de mine mai mult de un pic, un pic de tot, Trebuie sa-ti scriu ma uit si trebuie dar nu stiu ce…ahhh ce a inceput…apollo jongla cu bila, o trecerea de pe o mana pe alta o arunca in sus, o prindea, o trece prin spatele gatului apoi o data arunca prea sus si-i sfarama capul…ajde jano ajde duso…vad armoniile le vad le simt, am o putere nesfarsita in mine in ochii astia…dar nu le aleg nu le vreau ce vartej nebunesccccc NU stiu unde ajung nu-mi pasa..dar nu asta conteaza…sunt rupt de tot..si trec mai departe mi-am infasurat cordonul ombilical ce ma tinea legat de ca pe curea…si-acum plutesc, le bateau ivre nu-i asa? totul este in afara masurii sentimentele se misca in afara, reactiile intarzie mult, iar eu sunt undeva in spate si privesc cu ochii mari ce se intampla…nu vreau sa ma gasesc pe nicairei si nu ma caut stiu unde sunt, stiu ce se intampla sunt complet linistit, sunt impacat cu tot ce se intampla desi totul este infinit dezordonat, si stiu ca nu am nevoie de ordine….plantelea astea cresc fara ajutorul nostru si uite ce flori frumoase fac…coloana sonora a unui sentiment…cele mai mari frustrari ale noastre se nasc din neputinta, neputinta in fata a orice…intai se naste frica si daca nu e ceva care ne pune ceva in direct pericol urmeaza frustrarea, revolta care nu duce nicaieri, care nu vrea nimic decat sa fie auzita dar nu i se adreseaza nimanui decat e o explicatie a introspectiei, niste ganduri rupte, un fel de ghemotoc de idei aruncat sa ne inecam cu el…nu stiu ce sa spun, nu stiu nici macar ce am scris aici sau de ce….sunt aici…si in jurul meu e tacere, vajaiala e armonioasa, e doar un zumzet, demonii dorm, inainteaza incet cu mine pe carare, totul e calm, deasupra noastra adie vantul si se aude fosnitul frunzelor, arunca-te in ochii mei, vreau sa vad puterea din privirea ta, sa ma ameteasca si sa am incredere sa ma las in voia ta…fii unde vrei tu sa fii, pluteste daca vrei, dar nu mai ridica inca un zid de sticla, nu te ascunde in interiorul tau, nu te mai detasa pana la deformare, nu mai tipa fara sa scoti un sunet…iti aud soapta si pot sufla pe ea…SUNT UN SALBATIC….urlu tip musc dau cu pumnii in zidurile de sticla pe care le ridic chiar iau iar daca ma tai ma imbata mai puternic sa construiesc de la 0 sa, cregile le smulg si frunzele le arunc in aer, pe deasupra adie un vant dar eu vreau sa fiu un uragan dar cel mai des toate astea le inchid in mine intr-un balon opac si il sutez in cosmos…sunt deformat pentru ca o parte din mine se agata de balonul ala si proiectia lui ma alungeste intr-un mod ciudat…nu vreau liniste, nu vreau nu stiu ce vreau, fug disperat…de data asta cand dau de liniste ma intorc impotriva ei, cand urla demonii ma ineaca greu calmul…nu e bine sa ai incredere..nu in mine..am impresia ca urlam unul la altul si ca doar gurile noastre deschise ne tradeaza, din ele nu iese decat tacerea tiuitoare care ne sparge timpanele, si se formeaza o tornada din tot raul pe care il scuipam si se misca la ralenti si este o spirala furtunoasa intre noi care urca spre cer si ne atrage in ea, ne invarte, ne distruge si ne arunca inapoi pe pamant, facuti bucatele…dar, stii ceva?nu mi-e frica si doar in ochii demonului pot avea incredere, numai el ma cunoaste indeajuns incat sa ma intereseze locul in care vrea sa ma duca, si pot vedea frumusetea haosului lui…si nu mi-e frica de tenebre, accept imbratisarea lor…vartejul asta halucinat, nebun, atat de viu, nici mie nu mi-e frica dar de ce vii aici? demon demon..nu e vb de tenebre, nu stiu de ce mi-e frica…si frumusetea haosului….vjjjjjjjjj gura demonului se inchide…sunetele bat la poarta, timpenele intacte…calauza beata…as putea sa te intreb acelasi lucru…ma atrage in mod irezistibil, desi as putea rezista, dar de ce sa o fac, nu exista nici un acolo, un altundeva, e aici si-atat, e un instinct si nu vreau sa ma lupt cu el…si calauza beata are farmecul ei…inegalabil..are..dar conduce niste orbi, niste pierduti, rataciti, dezgoliti de orice….nu ma intreb spre ce, nu vreau sa stiu cat mai avem, nu stiu nici macar ce vreau, nici nu stiu daca ma misc ori daca se intampla ceva si eu stau pe loc si totul se misca prin mine, nici nu stiu de la ce am plecat, multumesc….multumesc…topai de pe un punct pe altul, demon demon…sa nu cazi in apa! hihihi nu stiu sa fac invocatii dar ascult linistit pe altii…NU MA RETRAGGGGGGGGGG NU NU NU NNU NUNUNUNUNUNUNUNUNU….de ce oare am chef de joaca? shhhh ba nici un shh zambet multumesc sa nu ne luptam deci..chiar mi se facuse frica la un moment dat ca ai sa te retragi…sa ne luptam, dar altfel, cu noi, cu fiecare si cu demonii, cu mine care ma misc prin tine si te fac astfel sa te misti cu mine si nu-mi pasa daca iti dai seama sau nu, orbi, rataciti, dezgoliti, dar frumosi si pierduti si nomazi, si ce daca, daca o sa cad in apa te trag cu mine…zambet…nici n-ar fi nevoie m-as arunca singur, e placut in apa, nu ma retrag..decat aparent ti-am zis nu imi inchid decat parti in baloane, eu imi pun un geam in fata dar poti sa vezi prin el, nu stiu sa lupt nu acum, cu noi cu tine cu demonii cu mine cu noi doi la un loc, stiu ca ne miscam unul in celalat poate d-aia ne ratacim orbiti dar e bine asa imi place zambet 2…nu e rece apa…noaptea e albastra si se vede doar linia discontinua a valurilor…si intru in ele incet si-mi este bine si apa ma mangaie si incep sa te caut in intuneric, incerc sa aud unde esti, imi este putin frica, as vrea doar sa stiu ca esti aproape, nu mai vad tarmul, nu stiu unde sunt, dar daca ai fi aproape, mi-ar fi de-ajuns…eu niciodata nu stiu unde sunt, dar intind mana daca simt ca esti intind mana dupa tine oriunde as fi dar nu stiu daca sa te salvez sa te duc mai departe in valuri sa te scot la tarm sa te inec sa ma inec pe mine sa sa sa sa sa nu stiu…doar intind mana….nu stiu de ce ti-ar fi de ajuns…intunericu e mai mult decat mine…intunericul e frumos daca e cu tine…am realizat asta cand mi-ai intins prima oara mana…nu glumesc…nu conteaza ce se intampla dupa,nici eu nu stiu ce mi-as dori sau daca imi doresc ceva dupa…ba da,sa ne jucam in apa..zambet…nu nu frumos…tu mi-ai intins prima mana…si ne jucam oricum…inotam calm pe ele si le tulburam ….ne jucam frumos asta da frumos frumos..si cel mai tare e sa nu te inseli….gresit…tu mi-ai intins mana cand am citit prima oara ce ai scris…adevarat, dar cum as putea sa ma insel?la ce standard pot raporta un sentiment, o stare, o clipa?nu stiu ai putea sa te inseli…intunericu ascunde multe….eu atunci ma agatam de mine si ma strangeam tare tare tare de tot sa ma storc ca pe-o lamaie si nu stiu ce a iesit de fapt oricum nu conta ce iese s-a ajuns aici totusi… si e bine e frumos dar? fara dar nu ne plac cadourile..oricum voi afla in mod inevitabil daca ma insel sau nu, pana atunci savurez clipa…si cu dar sau fara, ramane tot ceea ce e pana aici…dar si tu ai putea sa te inseli…bineinteles asta face ca totul sa fie cu mult mai frumos si mai interesant, dar da clipa clipa ne cocotam cu ea si ne aruncam in valuri…. SA NE DUCAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA pana unde poate ca dupa ne urcam pe urmatoarea…nici nu stiu cand am adormit…si m-am trezit zambind acum…cred ca m-au leganat valurile toata noaptea…am carmit eu corabia si-apoi m-am asezat si eu sa ne poarte unde vrea ea…si valurile ne mangaiau si zambetul meu se inchidea sus intr-un cerc…

Tinerete vesnica garantata

Am sa dezbat un subiect care a inceput sa faca valva in anturajul in care ma invart si anume, dilema diferentei de varsta intre el si ea, atunci cand el este mai tanar.
Problema cuplului in care ea este mai tanara, nu mai este demult o problema in intreaga lume si cu atat mai putin la noi in tara, unde nevasta sau amanta trofeu trebuie sa aiba cel mult jumatate din varsta masculului potent financiar, care prin tineretea pe care o vampirizeaza incearca sa ne convinga si de cealalta potenta, mult mai discutabila. Totusi exista si cazuri cel putin simpatice de acest gen, cum ar fi Hugh Hefner si ale sale triplete, care dupa viata pe care a dus-o, era normal sa o sfarseasca astfel, sau categoria de domni in varsta care ne fascineaza mai mult acum decat in tinerete, ca Sean Connery, Pacino, proiectia imaginii paterne ar spune Freud. (Si Freud, da, evident…)
Ceea ce in cazul barbatilor (care si-o permit) a devenit o uzanta, un must, o tandra negare a ireversibilitatii timpului, necondamnata si intr-un fel necondamnabila, ramane inca un tabu pentru doamne, insa nu societatea este cea care le arunca prima piatra, ci propria lor constiinta. Societatea le arunca apoi primul cataroi, dar fericirea asumata nu simte acest gen de mangaieri.
Emanciparea femeii si aparitia femeii de cariera, reducerea rolului casatoriei ca celula de baza a societatii, cat si categoria de tinere vaduve bogate si consolabile (acelea care si-au ingropat in sfarsit sotii batrani si potenti din paragraful 1) au generat fenomenul boytoy.
Pe Coasta de Azur, hotelurile de multe stele sunt ocupate de doamne trecute de a 2a, si chiar a 3a tinerete care, satule de shoppingul personal sau de cel al yorkshire-ului de buzunar, se distreaza intretinand cate un tinerel frumusel si ascultator, un “escort” sezonier. In afara de exemplele binecunoscute Demi Moore, Susan Sarandon, in care exemplarele feminine exceptionale au inchis gura clevetitorilor (who wouldn’t want them?), mi s-au intiparit in memorie niste fotografii care dateaza de vreo doi ani, in care Amanda Lear (60 de ani), muza batranetii lui Dali, se afisa pe plaja cu o bucatica de 25 de ani, manechin si cu nume predestinat, Manuel, cu care inca isi mai face damblalele, din cate stiu. In secunda aceea, am inchis ochii, am strans pumnii si mi-am pus o dorinta cu o profunda piosenie pe care nu mi-o cunosteam.
Deseori radeam cu fetele despre batranetile noastre pe care ni le vom tarai inconjurate de pisici, la malul marii, dar din care nu vor lipsi toyboys pe care ii vom pune sa dea cu aspiratorul dezbracati si multe alte lucruri perverse. So help us God!
De ce toyboys?
Ma voi referi aici la femeia intre 35-45 de ani si baiatul intre 18-25 de ani. In afara motivelor evidente de Gerovital masurat in centimetri, pe acest baiat nu-l doare capul. Problemele lui serioase sunt examenele din sesiune sau lipsa banilor pentru a pleca la mare. Nu are tabieturi, este dispus sa invete si sa fie invatat diverse practici sexuale si va diviniza zeita care ii va oferi primul orgasm oral total (femeile la varsta asta nici nu se inneaca si nici nu scuipa), el nu oboseste, va presta cat i se va cere, oriunde i se va cere.
Reversul medaliei este ca acest baiat va confunda desori extazul sexual cu sentimente inaltatoare si se va indragosti de o persoana pe care rareori o va satisface si intelectual.
In cazul in care indragostirea se intampla la femeie, aceasta este rugata sa se prezinte la receptie pentru un dus rece cu furtunul de la pompieri (sa fim seriosi, tu te-ai indragosti de papusa ta gonflabila?).
Concluzie
Acest gen de relatie poate functiona pe termen lung, daca mori repede. Insa, aceasta relatie este recomandata in special in perioadele in care nevoia de confirmare a seductiei este acuta (da, si la menopauza…), dar trebuie privita cu luciditatea maturitatii si asumata ca atare.
Faptul ca ne-am nascut femei si ca societatea se incapataneaza sa ne ingroape sexualitatea mult mai devreme decat la barbati (de cate ori nu am auzit o femeie de 35 de ani considerandu-se batrana ?!!), desi la noi functioneaza toata viata fara Viagra, poate fi ocolit dupa placul fiecareia. Daca va este frica de ridicol, nu-i scoateti in oras, dar nimeni nu va impiedica sa faceti ce vreti intre 4 pereti, iar daca ati inteles ca nu veti starni decat invidie daca va afisati cu ei, plimbati-i peste tot cu zambetul post-orgasmic pe buze.

Scrisoare deschisa adresata constiintei mele

CONŞTIÍNŢĂ: Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. Gândire, spirit. Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. Forma cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realităţii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- şi al vieţii sociale. Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzând senzaţii, percepţii, reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale. Sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale. ♢ Proces de conştiinţă = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale. Cam asa arata diferitele definitii despre constiinta, remixate putin de mine. In mare, concluzia care reiese este ca, alaturi de ratiune, acest atribut ne diferentiaza in mod esential de celelalte specii si ne confera calitatea de rasa superioara, prin complexitatea si imaterialitatea lui. Mda, ce sa spun, ma bucur nespus sa ma pot autocalifica drept posesoare nativa a acestui sentiment inaltator si elevat, desi l-as da la schimb pe orice instinct primar, fie el si barbar. Asta deoarece in majoritatea momentelor in care si-a facut aparitia, efectele au fost devastatoare, lasand in urma sa ruine imposibil de restaurat si nici macar de daramat.Constiinta este biciul cu care oscilez intre durere si placere, in functie de momente, cu preponderenta evidenta a celor din urma.Constiinta mea si cu mine convietuim destul de pasnic si avem tendinta de a regla pe cale amiabila conflictele importante, avem cam aceleasi principii morale si rationale, insa pana la aparitia avortonilor ei sacaitori denumiti procese de constiinta.Procesul de constiinta este in general lupta sufleteasca care se da intre un lucru complet imoral, dar pe care il banuiesti capabil sa te plonjeze in extaz si principii morale mustind de virtute, dar pe care le stii capabile sa te innece in frustrare. De absolut fiecare data cand am ales “ceea ce trebuie facut” in cazul unui proces de constiinta, mi s-a confirmat ulterior ca am facut-o in detrimentul fericirii mele, iar daca valorile morale in cauza ramasesera neatinse, la fel ramasesem si eu…neatinsa. Or, nefiind genul de om care spera intr-o recompensa post-mortem sau care se teme de alte judecati decat cele de azi, declar razboi deschis tuturor elementelor care incearca sa-mi vicieze starea de bine si constiintei care imi cere sa dau o fericire pe care o tin in palma pe o moralitate atarnata pe gardul altcuiva.Nici un principiu, dar ABSOLUT niciunul nu justifica sacrificarea sinelui, nu cred in reincarnare, iar dupa cum am mai spus, ceea ce iti face bine, este cu siguranta bun. Macar pentru tine. E de-ajuns sa fie bun pentru tine. Constiinto, esti data in judecata… 

Renuntare

O femeie care face parte din mine intr-un fel, imi spunea azi dimineata ca se afla deseori in pragul renuntarii. Povara este de multe ori prea grea, oboseala devine covarsitoare in fata lucrurilor lipsite de sens, de continut, a intamplarilor fara rost. Renuntarea la o parte a vietii interioare, cea cu focul, cea a starilor labile, a rasului si lacrimilor, a iubirii nebune si a suferintei adanci, a tipetelor de placere si a urletelor de durere, apare ca fiind solutia pentru gasirea linistii sufletesti. Pacat ca seamana cu tiuitul linistii care se aude in cutiuta de lemn de 2/2 sub pamant.
Nici in cele mai negre perioade din viata mea (starea euforica actuala nu-mi umbreste obiectivitatea) nu am considerat renuntarea ca optiune.
Te poti incuia in carapace, te poti ascunde in hruba proprie, pentru a-ti reface fortele, ori de cate ori e necesar. Insa orice refugiu trebuie sa fie temporar, altfel devine el insusi o povara.
Nu te poti sinucide partial, dupa cum nu poti declara forfait si apoi pretinde laurii invingatorului. Fericirea pe care o merita fiecare este direct proportionala cu eforturile depuse pentru a o dobandi. Nu voi renunta niciodata…