« Asta era exact ce-ti trebuia, ti se potriveste » da, sigur, cum sa nu, hai sa minimalizam tot, sa-l facem sul si hop la cos, ca altfel ai fi obligat sa gandesti problema si din alta perspectiva, si de ce sa n-o lasi tu frumusel asa, ca e mai confortabil, nici nu-i nevoie sa bagi a 2a, fata e masochista e clar, le are cu astea cu autosugestia, isi face filme, mai joaca si dublu rol, nu se plictiseste la ea acolo, in lumea ei, ii trebuia doar impulsul, mica inspiratie, hop si muza, si gata, s-a dus, e singurica pe campii, si o duce bine, nici nu mai are nevoie de tine, oricum ea nici nu te vede asa cum esti, scrisese personajul dinainte, esti sigur de asta, ca esti tu, pana s-o plictisi, ca o aparea altu’, tot aia, ea vrea doar pe campii si de-asta face chestiile astea, ca altfel de ce ar face-o, ca oricum ai intoarce-o n-are rost, e complicat, nu ? Tu stii asta, tu gandesti in perspectiva, tu esti framantat de viata ta, de ce sa-ti mai asumi si povara asta suplimentara cand oricum ai umerii plini, nu mai e loc, si cand oricum nu e decat un joc pe care ea il joaca singura, doar ca are numele tau pe cutie, dar asta e un detaliu…
Si parca ai vrea, si parca nu (oricum, la distrus personaje pari ca te pricepi mai bine decat mine) si te scoate din minti cu tampeniile alea cu asteptatul, iti vine s-o strangi de gat cand iti spune ca nu vrea nimic, ca iti fute tot rationamentul, si-atunci e clar ca minte, nu ? Cum altfel? Cum ar putea fi altfel ? Adica ce ar fi daca ar fi altfel? Panica…

Iaca a venit si episodul final, sper, al trilogiei, ca efect retardat (da, am zis bine) al neraspunsului meu patologic la telefon. Acesta se concretizeaza prin doua categorii de sms-uri: “esti bine/esti ok?” sau “te-am visat aseara, esti bine/esti ok?”. Pe sistemul “io nu sunt vreun psihopat din ala care neavand alta treaba, stau si fut tasta verde pana se sterge culoarea, mie chiar imi pasa de tine si ma ingrijorez ca un om bun ce sunt ca poate ai patit ceva ca daca n-ai fi patit de ce nu mi-ai raspunde mie, adica tocmai mie, care eu sunt baiatu’ ala bun din randul de mai sus, care ma fute grija ce faci tu ca am visat aseara ca te calcam cu masina curva dracului care nu-mi raspunzi mie la telefon si mi-e teama ca poate mi-a luat-o altu’ inainte, si ma simt vinovat ca am gandit urat despre tine, ca poate chiar esti bolnava (nu cu capu’) si poate vrei sa vin sa-ti fac io un ceiut”Induiosator,ha? Mai bine m-ati injura, ca la asta am tendinta sa raspund.

Ne-am hotarat cu vrajitoarele sa imbratisam si noi curentul emo la propriu si am plecat la vanatoare de minori suicidari, care sa ne pice in gheare si pe care sa-i adapostim la san (al nostru) cu bretonul deranjat si privirea in pamant (a lor). Drumul ne-a purtat catre B52 ( si nu din mimetism, ca si Brigada face shoturi bune si nici pentru ca eu gresesc intotdeauna numele la ghidu’ ala de calatorii nocturne prin baruri fara stele Michelin), intutilarea serii fiind Emo wednesdays, de ni s-au incalzit copitele cand am citit. Si ajungem in locul pierzaniei, care parea pustiit, si nu era foarte tarziu, bausem doar ceva beri pe motoare cat sa ne facem curaj, si ni se umplea gura de porcarii pentru prostit mielutii. La bar, cativa betivi ai casei, in care n-ai fi gasit strop de emo nici la o perchezitie corporala aprofundata. La cele cateva mese, niste corporatisti la sprit si barfe despre colegi (brr!), inca vreo 3 fatuci obosite si tepuite ca si noi, iar sus, ooo, God, cei mai emo dintre emo, Teaca, Fleaska si cu Gil. Pai, bine, mai baieti, voi de fapt ati vrut sa va umpleti de fetite manga deprimate de ati inventat seara cu pricina si v-ati luat teapa ca si noi, au venit hienele la sacali si nu tu capriori, nici urma de carnita proaspata, care paraie la foc mic, de bricheta. Asa ca ne-am imbarbatat reciproc ca “astia au teze inca,ma”, am baut ceva, i-am blestemat in gand ca nu mai au bucatica aia piercing-ata care strangea de pe mese, ca aveam si eu cu ce sa ma masturbez vizual si am plecat in Expirat unde miercurea rules, chiar daca e muzica dum-dum.

Inca un episod din nefericitul serial cu telefoane de la maniaci. Bai fratilor, in primul rand telefoanele inainte de ora 11 dimineata sunt indecente, iar daca raspund sigur o sa va luati muie. In al doilea rand, daca e dupa 11 si n-am raspuns din prima, nu e pentru ca nu am auzit soneria (pt ca oricum telefonul meu e pe vibratii non-stop), este pentru ca nu vreau, sau in foarte putine cazuri nu pot, deci nu ma sunati pe genul obsesiv-compulsiv mis-alipitdegetuldetastaverde, deoarece cu cat sunati mai mult, cu atat nu va voi mai raspunde niciodata. Nu ma refer la urgente, pentru ca nu reusesc sa-mi imaginez cam ce fel de urgente as putea avea eu cu specimene din astea (o am pe mama, e suficient, multumesc), pentru ca daca arde orasu’ mi-o puteti scrie in sms-ul ala in care va intrebati de ce nu raspund.

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Vroiam să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… trebuia să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii n-au timp să fie viteji… unii spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… da’ nimeni nu mai foloseste cuvantul asta… nici în reclame nu l-am auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu apare unul care spune că eşti prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…

Am crezut că, într-o zi, o sa joc in Brokeass Mountain in regia lui Tudor Giurgiu si am sa ies la cadru in pula goala. Vroiam sa-ti revad Mustangul purpuriu si plin de vene. Mi-ai promis că ma vei călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, ti s-a sculat pula…M-ai lasat in intersectie la Titan, cu pantalonii in vine…Trebuia sa-mi creasca mare si sa ne luptam cu toti zmeii din Pipera, nimeni nu mai vrea să ma futa, Făt Frumos… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onania, Făt Frumos… da’ nimeni nu mai foloseste cuvantul asta… nici în reclame nu l-am auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu apare unul care spune că eşti prost dacă ai onanie…Ce fel de boala e asta, Fat-Frumos ? Ai plecat şi nu m-ai lămurit…

În fiecare seară, ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău… mi-ai spus că nu pot sa stau mult, venea zmeul şi trebuia să va luptati… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau şi privesc în gol… Apoi se trezesc ca din vis, se duc în altă cameră, se aşează pe canapea şi dau drumul la televizor… In fiecare seara, mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…

In fiecare seara, in pat langa Andreea, ma gandesc la tine Fat-Frumos…are un creier mic…iar eu stiu sigur ca n-am fost asa dintotdeauna…m-ai chemat la tine in castel la Izvorani doar pentru o scurta si nici n-am apucat sa ma sterg la gura, ca m-ai si dat afara, cica iti venea nevasta si nu trebuia sa ma vada acolo, m-am simtit folosit Fat-Frumos… In fiecare seara, mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, toti se fut, numai eu nu, Fat-Frumos…

Am fi putut fi singurii, Făt Frumos… Mi-ai promis că n-o sa dormim două nopţi în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi o sa călătorim în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că n-o sa pot zbura , Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Spuneai sa inconjuram Pamantul şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnă Binele… Nu ai apucat…

Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că n-o sa ne futem de doua ori in acelasi loc, Fat-Frumos…ca o sa ma inveti pozitii complicate, ca o se devin eu contorsionist cumva. M-am gândit că n-o sa pot face spagatul, Făt Frumos, dar eram gata sa incerc…Si tu mi-ai spus ca nu ai chef azi, Făt Frumos, asta mă doare…Mi-ai spus sa-mi iau sapca Gucci de pe calorifer si sa iau acceleratul pana la Andreea, ca a rezervat masa in Fratelli. Dar eu vroiam sa raman cu tine, Fat-Frumos, sa faci focul in semineu si sa-ti cant Strangers in the night cu vocea lui Artanu, imi iese foarte bine, sa stii, am facut si o piesa, vrei sa ti-o pun ? Nu ? Nu, piesa…vrei s-o asculti ? Am copiat si titlul de la Iliescu, e ceva cu tata…

Refren:

Aici nu am simtit nevoia de a schimba nimic, nici macar o virgula

Stii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur…

Stii cat ma cert eu cu mama si cu Deea din cauza ta ?… Mă enervezi, Făt Frumos, că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau sa fiu ca tine, hai sa plecam amandoi in lume, vreau sa ma intorc barbat Fat-Frumos…Am incercat si cu altii, da’ Botezatu mi-a spus ca nu sunt genul lui, auzi tu, Fat-Frumos, cica sunt prea slab si freza asta noua nu ma avantajeza…Un bou !Nu, nu tu, Fat-Frumos…

Sunt singur….Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…

Sunt singur….Şi tu nu eşti aici la Budapesta…Cu actorii nu mai pot sa ies la bere, ca nu ma lasa Andreea, ca cica put si n-au auzit de Fendi, cum care ? Ala care a scris Aida…Astia din formatie rad de mine si-mi spun ca fiecare dintre ei are macar un prieten care a futut-o pe Andreea si ma intreaba cand le-o dau si lor la una mica, de grup… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…

Trebuia să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne spui despre sacrificiu… Trebuia să ramâi aici, să te aperi, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos…pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură fata… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!

Trebuia să fii aici, laşule… să le dai doua palme si sa le spui cat de tare sunt eu si sa ma urci in poala ta pe cal… Trebuia să ramâi aici, să ma aperi, Făt Frumos, pentru că eu nu pot, sunt mic si neajutorat, Făt Frumos, doar imi spuneai ca asta ti-a placut la mine de la inceput, latura asta feminina care mi se intrezareste prin toti porii, pentru ca eu sunt curajos si nu mi-o neg…Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume !Tastez numele tău şi n-am decat Google in engleza si nu stiu cum se traduce…Beautiful fœtus ? Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi, l-am prins cand imi alerga prin vene si l-am omorat… Ah, cand ma gandesc ca tu mi-ai atins necunoscutul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!

Femeia ramane pentru mine sursa principala de mirari profunde, de genul ochi beliti si gura cascata, pentru ca sunt ferm convinsa ca este unica creatura de pe planeta capabila sa se dea cu capul de acelasi zid, candid, cu sangele curgandu-i siroaie pe fata, gustandu-l precaut cu varful limbii, in timp ce pe buze i se formeaza universala intrebare la care s-a poticnit si Freud : « de ce ? », rostita cu buzele tuguiate si acelasi aer bambiscian pe care l-a dobandit ad vitam de cand i s-a fluturat pe la nas prima pula sau prima pereche de pantofi Louboutin.
Femeia este singura fiinta capabila sa-si ingroape propria existenta undeva, in fundul gentii, intre ruj si vibrator, convingandu-se pe sine cu putere ca nici n-a avut asa ceva vreodata, si ca, oricum, la ce i-ar folosi ? din secunda in care apare EL…sau (ceea ce e mult mai trist) un el mai mic…(in sensul de nu acel el, the one, ci un oarecare). Numai femeia poate hotari dintr-un ridicat de umeri ca totul trebuie sa dispara, ca si cum nici n-ar fi existat vreodata, si asta deoarece toate credem ca suntem nativ dotate cu bagheta magica in prelungirea unghiilor si pentru ca a invata din greselile anterioare nu este doar deprimant, ci si obositor, ingroasa ridurile fruntii…
In aceste conditii, este evident ca aceasta apucatura (ca sa nu-i spun altfel), nu dispare odata cu anii. In schimb ei (ei: pluralul de la EL sau el ) au tendinta sa o faca. Si aici intervine bomba, asezati-va, detin raspunsul la de ce, iata un moment antologic, luati de-aici cu copy-paste : oamenii fara viata sau cei care papa constiincios din viata norocosului pe care au ales sa-l iubeasca pana la moartea iubirii devin poveri, balast, apasa greu si fad pe umerii aceluiasi norocos, care are nemaipomenita sansa de a convietui cu umbra sa, de a se banui de schizofrenie (in noptile in care incearca sa-si sufoce alter-egoul cu perna) sau de personalitati multiple (cand ii raspunde ecoul intr-un apartament de bloc). Intre doi oameni intervine intotdeauna un schimb, fie el de energii, de fluide sau intelectual, care trebuie alimentat in permanenta pentru a mentine jetul puternic (nu asa cum intra marea in cort, fasssssss…). Renuntarea la propriile centre de interese (care pareau vitale cu o secunda inainte), la viata sociala si la prieteni, este adesea acompaniata la femei si de adoptarea atitudinii de pilot automat, respectiva dand semne de viata doar in propozitiile in care apare si numele El-ului (El : compromis intre EL si el).
In concluzie, atunci cand alegeti sa deveniti umbra lui, va transformati simultan in umbra voastra, va reduceti singure la mult mai putin decat sunteti de fapt, si aveti pretentia de a cere un feedback mult mai mare decat cel pe care sunteti in stare sa-l produceti.
Incercati si cu quality time (don’t worry, there’s no sugar)…

M-a corupt entuziasmul lui Silviu si m-am hotarat sa ascult si eu albumul Vama, ca, na, femeia e un animal curios si-o sa mor ca n-am masura. N-am intreprins acest demers cu intentii de balacareala ci din nostalgie (a scris frumos Silviu). Rezultat: am trecut intr-adevar prin multe stari, ascultand. Sa incep cu ce e ok, ca e mai scurt: cele 2 single-uri deja scoase pe piata (Pe sarma si Bed for love), Cartita (singura piesa cu versuri), Suflet normal (un refresh mai putin fresh la Sa visam sub apa), chiar si 17…infinit ar fi putut fi, pacat ca sunt doar cuvinte insirate destul de superficial, ne apropiem de mijloc, Dumnezeu nu apare la stiri (doar Esca) cu noua tema recurenta green, delfinii. Halt, incepe coborarea: Fotomodelele, oda cu bibliografie oferita gratios de Andreea (prefer Curvelor, cu drag, de pe ultimul album Vama Veche, in loc de From Tudor to Models, with love), in care se dezvolta profund drama traita de acestea care, ca si indienii care credeau ca li se fura sufletul atunci cand sunt fotografiati, pierd bucatele din acesta (cum, care acesta?sufletul) la fiecare blitz, ele fiind doar niste copile, inconjurate de perversi batrani cu bale la gura, care plang in fiecare noapte in camera lor de hotel in timp ce trag pe nas (fotomodelele, nu mosii). Boon, aici deja devenisem un pic sceptica. Sambata seara- E plin de fete, ooo, de la titlu m-am prins ca ceva nu e in regula, mai ales ca a revenit a doua tema recurenta, mall-urile, un cantec despre drama baiatului prins printre fetitele de cluburi, cu bancomate in dormitor (desi tu ai gasit la Fratelli “fata care naste dor”) care deja aduce a alte timpuri…TIMPURI NOI!!!!!!!Si lumina se facu la Tata taie porcu’, care suna a Artanu, a Iliescu si uneori chiar si a Silviu (Jane, de Lucian nu ma ating, stai linistita) dar dupa cum bine stim, e clar, sunt eu paranoica. Sa trecem la “les pièces de résistance”, yummy: Undeva in Vama, linie melodica ok, cortu’ si colectia de scoici, aproape ca ma pacalise pana la acest vers “Undeva in Vama cand betivii dorm” Cand??!!! Cand dorm betivii, spune-mi si mie sa nu mor proasta (in nici un caz cand rasare soarele, asa cum insinuezi), si a culminat cu “Am sa intru-n tine ca marea in cort”, care mi-a reamintit superba replica a lui Mimi Branescu “Eu trec prin femeie ca cutitu’ prin branza, o intrepatrund” (Gunoierul), momentul EMO fiind asigurat de “Tremur tot si-mi vine sa plang”…Si mie mi-a venit sa plang, jur….Ba, stai linistit, ai orgasm, nu te speria, ia-o incet, sa n-o manjesti pe Andreea pe par, ca data viitoare n-o sa mai vrea la cort. Paroxismul a fost atins cu Scrisoare catre Fat-Frumos, care trebuie ascultata pentru a fi inteleasa, am vrut sa postez versurile, dar efectul nu e acelasi, ele nu pot reda isteria onanistica din jocul actoricesc (desigur, regasim si aici mall-ul si castelul, o tema mai veche). Si asta ar trebui sa fie unul dintre produsele muzicale romanesti bune. Pfiu….

Nu intentionam sa ma leg si eu de ultimul subiect la moda in mass-media noastra (avem asa ceva ? da, de prosti chiar nu ducem lipsa), ghinionul meu a fost sa pic aseara pe o discutie la Maruta despre gay si sa-mi plezneasca creierii definitiv. In afara faptului ca acest Teo masculin ar trebui sa se limiteze la ceea ce facea cel mai bine pe TVR2, adica sa deconspire fufe playbackarite si sa le balacareasca, punct si chiar era distractiv sa le vezi cum fug de live ca de Odiosu’, mediocritatea de vierme obosit pe care a demonstrat-o aseara m-a ingretosat profund. Nu a ratat nici una, dar nici una dintre intrebarile sablon pentru retarzi plus glumele prafuite de generala (« baieti nu acceptam, dar 2 fete impreuna sunt ok »)…
Imi vine sa-i multumesc maica-mii ca la Oscar ca m-a facut si m-a dus in alta tara pe perioada adolescentei, unde mi s-a implementat un sistem de valori si unde am putut sa-mi dezvolt gandirea. Gandirea libera. Sa se mai mire careva ca am refuzat sa profesez conform facultatii alese, in conditiile in care cand mi-am continuat studiile la Bucuresti, articolul 200 inca era in Codul Penal (asa sa-i ramana numele), da, articolul prin care marii ganditori ai patriei pusesera semnul egal intre homosexualitate si pedofilie…
Disputa actuala se invarte ca de obicei in jurul unei false probleme : sa se interzica au ba parada gay ?…Parada gay e mult spus, pentru ca cei 200 de obositi, dintre care jumate travestiti, care au marsaluit, sunt prea putin reprezentativi pentru ceea ce se poate numi o comunitate, care intarzie sa-si faca coming out-ul intr-o tara retardata, temandu-se de ostracizarea ulterioara, ceea ce e firesc si nu ii condamn pentru asta, doar ca drumul le este ingreunat de cei care le servesc interesele in mod inadecvat. Cealalta tabara de puritani cu spume la gura care n-ar recunoaste nici sub tortura ca le-a placut cand le-a bagat nevasta un deget in cur in momentul ejacularii, arunca argumente ieftine de genul : « ce urmeaza, parada pedofililior si a zoofililor ? » si dau senzatia ca confunda (da, e intentionata) parada cu o armata de gay care ar tabari sa le explice practic tripla penetrare si dubla muie. O sa le raspund acelasi lucru ca si manelarilor care vin in vama pentru ca au auzit ca rockeritele se fut la greu : Da, da’ nu cu voi !…
Ce ma deranjeaza pe mine cu adevarat nu sunt parerile fosilelor, ci ale generatiei mele, care in marea majoritate se rezuma la falsul cool : « sa fie la ei acolo, daca e la ei acolo, nu ma deranjeaza », iar pentru cei care mi-au povestit traumele lor din cinematografele comuniste, atacati fiind de o mana paroasa pe genunchi, baieti, aia se cheama pedofilie, manca-v-as capetele voastre crete de inculti.
Aceasta sintagma e doar o intoleranta mascata, marcata de prejudecati de genul « sa stau departe, ca poate se ia », « daca se apropie de mine sigur vrea sa ma futa » (aveam un prieten terorizat de gandul ca are niste vecini gay, de parca i-ar fi infestat aerul cu virusi), nu inteleg de unde si pana unde aceasta amenintare falica (ma rog, de la gura pana la cur, dar totusi…) din partea unei categorii de oameni in general foarte pasnici, care, tocmai, isi cam vad de treaba lor si vor doar sa traiasca liber. Aici ma refer la marea majoritate si nu la cateva specimene care ii fac de ras, prostia circula indiferent de aplecarile sexuale (da, si asta e intentionata).
De unde atata frica de diferente care au existat dintotdeauna, care erau la mare moda printre intelectuali, de la filosofi incoace, care vor exista oricum si impotriva carora oricum nu aveti ce face, oricat ati incerca? Si de ce ati face ceva, cand oricum aceste lucruri nu sunt indreptate impotriva voastra (nici macar pulile)?