Cum arata sexul in relatiile mai lungi

Acest articol mi-a fost inspirat de o remarca a cuiva, spusa mai mult pentru sine, nici nu cred ca stie ca am auzit-o, pe care o voi revela un pic mai tarziu.
Deci, cum arata sexul in « culpuri », nu al lui si nici al ei, ca asta e mai putin important, sau vorba lui Bruckner, daca e sub 2 centimetri, atunci chiar nu mai are nici o importanta, ci intre ei, sau mai bine zis care e graficul obisnuit al unei relatii sexuale obisnuite intre 2 oameni care impart tot, de ce de la inghesuirea pe acelasi colt de asternut se ajunge la delimitarea cu transee a jumatatii de pat-spatiu vital personal (primu’ care a avut ideea asta cu spatiu’ vital s-a sinucis cu tot cu consoarta, remember ?) ? De plictiseala, da, dar azi am chef de dezvoltat varianta lunga, cu detalii tehnice….
Sexul in primele luni al povestii de iubire
Sexul in primele luni este cea mai mare teapa, pentru ca amestecat cu una bucata euforie sentimentala bullshit si cu una bucata descoperire prin sapaturi anatomice, acesta devine o invalmaseala in care totul se confunda, o nebunie temporara in doi, in care se fac si se refac lumi, pozitii, noi locatii de desfasurare, totul pare posibil si in primele luni chiar e, pacat ca ni se insinueaza ideea ca asa va si ramane…Sa mai incerce careva dupa cativa ani sa-si inghesuie nevasta in baia restaurantului de la inceputuri, care, devenita o doamna intre timp, ii va urla ca iar s-a imbatat si o face de ras, sau pentru ele, incercati o data sa i-o puneti dimineata inainte sa plece la servici ca pe vremuri, in loc de mic dejun…
Acum revin la remarca din introducere, care suna asa « gaurile se obtin in timp »…Sincer m-a intristat. M-a intristat pentru ca intuiesc adevarul pe care il contine, dar care este in mod fundamental gresit, mentalitatile si alte prejudecati nu au ce cauta in pat si mentinerea dorintei nu consta in a da cu picatura chinezeasca pentru a nu deveni neinteresanta caci cotrobaita peste tot, tocmai pentru ca daca gandesti asa, dupa sexul anal ce mai ramane, pisi, despartirea ? Cine a inventat, si aici revin la o obsesie mai veche, regulile in sex, sexul politically correct ? Exact ca cei 10 pasi de la AA, s-au conturat si aici, niste pasi cronologici, ca nu cumva sa existe riscul spontaneitatii, ceva gen : sarut/ facut dragoste/ sex oral tu lui/ futut/ sex oral el tie/ facut dragoste/ mult sex oral el tie/ sex anal dobandit cu truda/ iarasi facut dragoste/ sex oral tu lui/ futut/ sex oral tu lui/ futut/ sex oral tu lui/ futut…glumeam…muie/futut/muie. Punct…glumeam…
Sexul in celelalte luni ale povestii de iubire
Simptomele clare ale etapei « celelalte luni » sau « restul(resturile) lunilor » sunt urmatoarele : dispare sarutul, incet dar sigur, se transforma in materializarea te iubescului si ulterior in forma de salut, pentru a deveni formula de politete te sarut…Ha,ha…Si, ca sa-l parafrazez pe Beigbeder, din « curva mica si obraznica» devii « gogosica mea, capsunica mea draga » sau din « ce pula mare ai, o simt toata » devii « motanelul , pisoiasul » si alti iepurasi ( pe bune, voi ati fute asa ceva ?)…
Etapa urmatoare este fixarea anumitor pozitii cu care probabil o sa si muriti (nu de la ele, adica nu in toiul actiunii, e insuficienta pentru infarct), care in general se vor rezuma la doua, pe la spate (dupa o vreme, evitarea contactului vizual asigura orgasmul din ratiuni de visare la fosti pentru ele si la fetite din forwardurile porcoase de la prieteni, ziua, la servici, pentru ei) si ea pe el (cand lui ii este lene sa miste si ea are chef de facut dragoste, nu sex din ala cainesc in care se simte folosita, ha, ha, nu mai pot). Pardon, era sa uit muia, care in cazul in care nu dispare definitiv din peisaj, poate deveni inlocuitor cand ea n-are chef sa se futa, dar ii e totusi frica sa-l lase asa arzand ca daca se duce la alta…

Mi s-a atras atentia in mod binemeritat deoarece am omis aspectul timp din aceasta discutie, care pare sa se dilate pentru ei (ajung sa se incadreze si intr-un singur clip uneori) si se contracta pentru ele (gasesc noi intelesuri ale cuvantului “mai”, mai mult, mai tare, mai vreau…)

Va pup jos!

N-ai cu cine, ma, n-ai cu cine

Alerg tot timpul. Alerg in pula mea ca un Forrest Gump in fusta, nu fac decat sa alerg in cerc dupa nimic, stiu ca nu am unde sa ajung, nu exista destinatie, doar drum, si mi-am ales o pista urata, plina de gropi si ierbi crescute la intamplare, sa nu cumva sa uit sa ma impiedic, sa nu cumva sa nu-mi sparg fata de asfalt la intervale regulate. Stiu exact de ce alerg, alerg sa simt. Asta e mareata si continua cautare care ma framanta tare tare, asta e singurul sens pe care l-am gasit si n-am timp sa caut altul pentru ca alerg. Vreau sa simt, sa simt tot timpul, da, am halit cu tot cu coperti aia cu a simti deci a fi, si ma plictisesc repede, o, da, atat de repede, m-am plictisit de toate falsele intrebari, de discutiile de-an pulea, de tot ce incepe cu de ce, si fix ca in cartile sau filmele in care vezi nababi blazati ce-si inventeaza jocuri perverse ca sa mai simta si ei ceva, m-as juca si eu de-a adevarul, si cum ar fi sa nu mai astept sa ma intrebati de ce si in loc de buna sa va matrasesc fatada pana va descompuneti, da, ma, masca aia tare cu care iesiti in oras, aia de credeti ca e impenetrabila, poate asa ne-am mai distra si noi, in real, am rade cu totul, am plange la fel, ca de la atata politically correct ni se trage, am ajuns sa ne-o si tragem politically correct si ne miram ca e mai buna berea decat fututul, totul e blend in, on trend, si pe pula in jos ca si cu Viagra se scoala doar jumate…
Pe langa generatia de emo-isti, sunt ceilalti, aia care sunt beyond, intelegi, adevaratii, nene, fumatorii da « substante, care nu dau dependenta, frate, tigara e mai nociva », pula mea, pe cine pacaliti, si care, dupa ce ca au tupeul sa creada ca au inventat ei iarba, mai cred ca au si revelatii, o ard Hemingway pe opium si se cred mari ganditori, cu sentimente si ajung sa se futa doar tripati ca asa cica simt altfel, ei simt mai mult, ma, sunt transcendenti, o ard in dimensiuni proprii, sunteti mai fake decat Vuittoanele facute in China pe trotuar…
Asa ca alerg, ce pula mea sa fac, sa stau ?
Alerg ca poate mai apare in drum cineva cu care sa ma pot juca de-a simtitul, de-a traitul…

Mda

Resimt povara repetitiei, oamenii se repeta, situatiile, discutiile, probabil si pentru ca am inceput sa beau de luni si e prea tarziu sa ma opresc, ca doar maine e week-end, in mod bizar parca doar berile nu seamana intre ele, desi m-am rezumat doar la clasicii sudamericani de care vorbea jane, nu stiu ce vreau, poate sa radem mai mult, sa ne hahaim in mod mizerabil si sa nu cadem in stare contemplativa dupa fiecare runda, fiecare pierduta in coltu’ propriu, dar asa se intampla cand ies doar fetele la baut, ajungem s-o ardem melancolic in loc sa muscam din masa si sa agatam minori…

Desi la ce chef de duca am lately, ma mir ca mai ajung si pe acasa, ma felicit sincer ca ma trezesc in patul meu si oftez adanc in fata verii ce sta sa vina, o simt grava, nu prea reusesc sa scriu pentru ca preaplinul nu vrea sa iasa-inca-e o forfota ingrozitoare pe la mansarda, iar restul gandurilor sunt mult prea obscene si nu gasesc cuvinte pentru a reda corect imaginile care mi se formeaza pe retina, mi-am autodepasit nivelul acceptabil de perversitate, simt ca intru in altceva…

Mizerii

Tocmai m-am uitat la o voma de talk-show pe antena 2, habar n-am cum se numeste si nici nu conteaza, despre cazul transexualului gravid din state. Mareata dezbatere trebuia sa aiba loc intre toate partile atinse de subiect, un transexual, un popa, un psiholog si o doctorita la telefon plus moderatoarea cretina de serviciu. Ca de obicei la noi, transexualul era usor isteric (nu inteleg de ce toti homosexualii si transexualii care ajung la tv la noi in tara se poarta ca niste pizde proaste, argumentul lor suprem fiind intotdeauna “imi iau jucariile si plec”, si nu sunt in stare sa militeze corect pentru propria cauza, dupa care se mira de derizoriul in care sunt aruncati), de la popa n-aveam oricum pretentii, a fost destul de la locul lui, ce m-a scos din minti au fost tocmai opiniile stiintifice, adica madam doctorita care a scos pasarica cracanata si nici nu si-a dat seama, cum ca acel transexual si-a pastrat instinctul matern, deoarece noi femeile suntem facute pentru procreere si punct, asta da argument medical, m-a spart, acum incerc sa ma lipesc la loc, si nea psihologul de Salajan care a avut 2 interventii memorabile, una cu “masturbarea ca si homosexualitatea sunt comportamente sexuale deviante”, bravo dom’ doctor, daca as fi barbat te-as lasa sa mi-o sugi la ora de terapie, da’ doar joia, dupa care a dat-o apoeotic “io, din punct de vedere crestin”, ca nu ne ajungea un popa in platou, probabil ca se temea de furia divina si oricum Hipocrate ala era poponar, da-l in ma-sa, sa platesti sa-ti faca terapie unu’ care se inchina de 3 ori cand vede o biserica, e ca bancu’ ala cu Dumnezeu, Isus si Sfantul Duh, care vor sa plece in vacanta(varianta scurta) si aleg Vaticanul si Sfantul Duh sare in sus si zice:”Ce tare, vreau, vreau, vreau, io n-am fost acolo niciodata!” si cu un bou care i-a zis unui prieten sa inlocuiasca Vaticanul cu Oltenia, ca e la fel de tare…

D-ale comunicarii

Singurul leitmotiv mai gaunos decat cel cu marimea nu conteaza, este cel cu intr-un cuplu cea mai importanta este comunicarea, in conditiile in care in majoritatea cazurilor aceasta este gresit reprezentata si aplicata cu diletantism psiho-sentimental.
Asa cum si dragostea este uneori confundata cu euforia sexuala, la fel se intampla si in cazul comunicarii, confundata cu euforia inceputului, cu descoperirea pamantului virgin reprezentat de celalalt, intr-o formulare libidinoasa in stil Tango.
Este in mod evident preferabil ca doi oameni care sunt impreuna sa vibreze pentru aceleasi lucruri, cauze si idei, sa fie miscati de aceeasi viziune asupra vietii, fie ea si distorsionata pentru restul, sa-si accepte reciproc demonii din dotare, sa-i tolereze sau sa-i asmuta in functie de inclinatia fiecaruia spre traitul interior periculos. Este natural sa poti discuta cu celalat atunci cand apar probleme care nu se pot rezolva individual, este normal sa fii constient de starile celuilalt, sa stii daca este fericit sau nu, este indicat sa nu traiesti langa cineva ca un bolovan.
N-o sa ma aplec asupra lipsei de comunicare cu indepartarea generata, prapastia si tot bla-bla-ul aferent, e un subiect uzat, ci asupra supradozei de comunicare care este la fel de nociva, insa intr-un mod mult mai pervers. Una dintre diferentele congenitale dintre barbati si femei este palavrageala si despicatul firului in patruspe, pe care multe femei il numesc in mod elegant comunicare. Daca cheia fericirii, secretul unei iubiri durabile (ce si voua vi se par antagonici termenii ?) consta in asezarea la masa din bucatarie pentru autopsierea in adancime a tuturor futilitatilor sau in anchetarea mascata a unor aspecte vagi din programul lui de marti intre 3 si 4, sau in violarea unor ganduri amenintatoare deoarece acompaniate de privirea pierduta, atunci aveti toate sansele sa comunicati atat de bine incat sa reliefati toate motivele pentru care ar trebui sa va despartiti.
Principalul subiect tabu al comunicarii este pentru mine cel sexual si aici ma refer la comunicarea verbala, nu orala, deoarece nu cred ca sexul se poate discuta cu coatele pe masa din bucatarie intre scrumiera si ceasca de cafea, la rece, cu foaia si pixul pe care sa ii desenezi cam ce ai vrea, desi rar mai ajungi la partea asta avand in vedere ca incepi intotdeauna cu ce nu-ti face si continui cu ce nu-ti place, intervenind aici despicatul din paragraful anterior, care transforma sexul in ceea ce n-ar trebui sa fie niciodata, o problema de rezolvat altfel decat piele peste piele…

Zvarcoleli

Singura teama veritabila pe care o am este sa se repete tiparul pe care il detest deja, decalajul, trista diferenta de intensitate, solutia cea mai la indemana cand ti-e frica de electrocutare, focul mic mocnit care poate fi stins dintr-o suflare plictisita, eu care sa ma lupt iar cu jarul, sa ma entuziasmez in jurul lui, imaginandu-mi limbi de foc in intuneric, dansand ca sa-l aduc la viata, pana cand oboseala unei alimentari unilaterale ma va dobori la pamant, culcata pe spate pe nisip ma voi stradui sa adun ce am risipit, sa umplu la loc buzunare golite inutil, sa ma ridic iar, s-o iau de la capat in noua zi, pastrandu-mi intacta setea pentru maine, pentru acum…pentru ce?

Mi-e frica pentru ca ar fi atat de banal, atat de mic, atat de neinteresant. Pai da, la intensitati inalte cer macar motive intemeiate, respectuoase, semn ca ceva totusi justifica nasterea lor, chiar si unilaterala..

E prea fragila floarea asta pe care m-am tot chinuit s-o protejez, s-o fac sa creasca, mainile mele sunt prea vii pentru ea, iar tu refuzi sa-i dai lumina, asta nu pot s-o fac in locul tau, nu m-ar crede, s-ar usca pe loc, seamana prea mult cu mine pentru ca e prea mult din mine in ea, asa cum nu pot trai in viitor, nu pot trai nici ieri, cat sa traiesti dupa un ieri, cat sa te intrebi daca l-ai trait doar tu, cat sa te hranesti din el, cat sa te lupti cand ti se pare ca devine o himera?Oricat, da, sunt de acord, asta sunt eu, dar spune-mi doar s-o fac, spune-mi doar un cuvant si o voi face din toate puterile, la nesfarsit, neobosita, dar spune-mi…

Si mor de ciuda, pentru ca e atat de simplu, ti-ar fi atat de simplu, si in schimb ar fi atat de mult…Nu vrei sa faci asta pentru tine?Fa-o pentru mine, da-mi mie ceea ce iti refuzi tie, traieste-o prin mine, traieste, in ce limba sa-ti mai spun, traieste…

Boala generatiei mele

Stiu ca voi starni multe reactii in anturaj cu acest articol, luati-l personal, faceti ce vreti, e despre voi toti si despre nici unul, doar voi stiti pe pielea voastra in ce masura am dreptate sau nu, eu plec de la mine si povestea mea. Vreau sa va vorbesc despre femeile geloase si posesive pe care am avut norocul sa le intalnesc si nu e o ironie, pentru ca nu exista nimic mai graitor decat un contraexemplu.
GELÓS, -OÁSĂ, 1.Care ţine mult la ceva şi se teme să nu-l piardă. 2. Invidios, pizmaş. 3. bănuitor, temător, zuliar. 4. Care ţine mult la ceva. Abia a 4a definitie din DEX contine ceva elemente pozitive, dar am cautat-o mult…aha, nu se pune…ma gandeam eu ca ati ramas fixati pe prima fara sa observati acel pervers « se teme ». Orice persoana geloasa traieste in frica, in teroare. Marfa, vreau si eu, e la reduceri ? Gelozia este sentimentul chinuitor că fiinţa iubită este necredincioasă, chinuitor pentru ambii parteneri si chiar si pentru anturajul lor, pe care generatii intregi l-au camuflat sub numele de manifestare a iubirii, deseori catalogat drept manifestarea ei suprema…aha, soarta Desdemonei nu v-a pus pe ganduri…nici nu speram, ar fi fost prea simplu.
Iubire si gelozie feminina
De cate ori nu mi-a fost dat sa aud urmatoarele : « Esti geloasa ? » «Normal, doar il iubesc». Si in subtext mi-e frica sa-l pierd. Inaltator, nu ?Recunoasteti ca v-ati emotionat. Va calmez eu imediat : deci in momentul cand iubesti pe cineva si, normal, ti-e frica sa-l pierzi, devii automat gelos ? De ce, daca esti gelos, iti garanteaza cineva ca nu-l pierzi ? Sigur, doamnelor, transformati-va toate in James Blonde castratoare, e simplu, e sigur, e eficient, pac pac, va bagati sotii din dotare la cutiuta, ii parfumati cu naftalina si ii scoateti doar la reuniuni familiale, ca matusile matusalemice nu sunt un pericol real, au cam uitat ce-i aia pula, si la servici, ca deh, nu castigati destul singure cat sa-l legati de calorifer dimineata si sa-i mai dati drumul dupa telenovela de la 7, nu ca ati fi in stare de o asemenea marsavie,nuuu…
Povestile astea cu increderea, cu natura umana, cu dragostea libera, astea nu, ha ? Tampenii, ii bagi tocul pe jugulara si apesi, cine are timp de povesti ? Asa e sigur…E sigur ca daca nu-si dorea altceva saracul, o sa inceapa.
De parca n-ar fi fost de-ajuns, minunatul sentiment dovada clara a iubirii, ca doar iubirea inseamna vampirizare si asuprire, se poate transforma intr-un ceva si mai frumos, in posesivitate…POSESÍV, -Ă 1. indică posesiunea, apartenenţa. 2. manifestă, trădează spirit de posesor, jur ca am cautat dar n-am gasit nici o definitie mai prietenoasa…Mda, spiritul de posesor este in mod incontestabil o mare calitate si tradeaza la « posesorul » ei un interior foarte bogat…Bogat in complexe, anxietati, lipsa de iubire de sine, slabiciune, superficialitate, o maruntime sufleteasca deosebita.
Gelozie, posesivitate si…iubire ? Ha,ha…
Ca sa parafrazez celebra replica din Californication cu talking&fucking, gelozia si posesivitatea “goes hand in hand, Hank”…si se tot duc…Personal, prefer varianta originala, dar desigur, pana si fericirea e doar o optiune, nimic mai mult. Nu stiu daca se poate demonstra genetic dotarea din fabrica a femeilor cu optiunea “posed, deci exist”, dar sunt si eu curioasa cum e sa posezi pe cineva? Daca seamana cat de cat cu fantezia aia a mea cu un sclav frumos pe care sa-l trag dupa mine in lesa prin locuri publice, atunci ma bag…Insa daca e mai degraba frica aia execrabila care te roade prin tot corpul cand se duce Fat Frumos sa ia paine si te gandesti ca o sa ti-l rapeasca amazoanele ca mine in scara blocului ca noi n-avem altceva mai bun de facut decat sa pandim minunatia pe care te-ai chinuit atata s-o gasesti, ca probabil acum de asta il pedepsesti si-i faci viata un calvar cu crizele tale de personalitate neterminata (probabil ca nici orgasm nu ai de la atatea griji, daca se gandeste la alta cand inchide ochii?), atunci probabil ca iti vei merita soarta de a-plecat-dupa-tigari-si-dus-a-fost, deoarece nu pe toti barbatii ii excita gandul de a se culca in fiecare seara ba cu Gestapo-ul, ba cu KGB-ul, si de a suporta perchezitii corporale zilnice prin buzunare, laptop si telefon.
Intrebarea era totusi de a localiza iubirea in acest pot-pourri de sentimente, ca doar se spune ca ea ar fi cauza nasterii lor…E simplu, iubirea inseamna a lua, a lua tot, absolut tot ce poti, ia-i libertatea, ia-i prietenii, ia-i viata sociala, incearca sa-i iei si gandurile, e mai greu, dar daca il iubesti cu adevarat, ai sanse sa reusesti, spala-i creierul, nu te lasa, esti pe drumul cel bun, in curand il vei transforma in decoratiune interioara, va fi forma aceea inerta de pe canapea, iar cand vei fi reusit asta, vei putea in sfarsit sa te plangi de toate defectele pe care le are si sa-i ceri sa-ti pupe picioarele zilnic pentru ca te sacrifici sa ramai cu el…

Tic tac

Ma amuza cel mai tare ca in momentul in care te caut cu privirea si ajung sa te fixez pana te fac sa te intorci, se mai intorc o duzina de capete, cautand nedumeriti obiectul privirii mele, dupa ce au depasit rusinea de a fi crezut pentru o secunda ca ar putea fi chiar ei…Dar ei stiu ca nu ar putea trezi asa ceva, stiu ca nimeni nu i-a privit asa vreodata si ca nici nu o va face, desi viseaza in fiecare noapte la asta si se trezesc cu speranta ca poate azi…
Suntem niste talhari la drumul mare, furam timp cu fruntea sus si ne mandrim cu asta, mai mult eu, e adevarat, hoti de fericire furata, pentru ca ne-o furam unul altuia la nesfarsit, si-o sa ne-o furam, mai mult eu, stiu…Nu exista ceas care se poata masura cat pot conta cateva clipe, cum care clipe, stii bine care…
Cata zgarcenie, cat de zgarcit poti fi cu mine, incredibil…Nu ma auzi tipand ? Nu auzi in ce hal urlu dupa tine ? Nu auzi nici macar cand iti soptesc ?
Si ce daca, foarte bine, nu auzi, nu raspunde, astupa-ti urechile, fluiera, aici nu exista reguli, aici nu exista trebuie, aici nu exista maine, exista doar acum…Un acum in care sa primesti tot si care, culmea, sa nu te apese, sa-ti dea aripi ca energizantul lor de doi bani, aripi pentru ce vrei tu, faci ce vrei cu ele, poti sa le faci bucatele, le voi lipi la loc sau iti voi face altele mai mari…

Balast

Avand in vedere ca m-am trezit cu aceeasi stare belicoasa cu care m-am culcat aseara (da, cu ea m-am culcat aseara, ce? voua nu vi se intampla niciodata?) si ca stau la o tigara pe ranita cu baionete, as vrea sa vorbim despre balast. Balastul este acel gen de barbati pe care ii tarai dupa tine ca pe conservele de la esapamentul cu “just married”, de multe ori in mod involuntar, pana iti scot ochii cu asta intr-un mod atat de penibil incat eziti intre a le servi un sut ideologic violent sau a le intinde un pachet de servetele pentru toate glandele care emit secretii.

Sa dezvolt: toti avem la activ incidente, accidente, povestioare, renumitii “trecatori”, one-night-stand-uri, betii crunte, sau chiar relatii episodice. Toate aceste povesti s-au terminat, sau nici nu au inceput vreodata, au fost deja uitate, sau sunt rememorate la ora de barfe de pe campul de lupta, ma rog, in genere cantaresc cam cat pachetul de tigari fumat in acea seara, pana aici, totul e ok.

As vrea sa ma lumineze si pe mine cineva care este procesul psihologic prin care o parte insemnata dintre acesti purtatori de pula ajung la sunatul intempestiv chiar si dupa ani de la respectiva impiedicare (a mea), cand nu numai ca nu ii mai am in agenda, dar de multe ori nici nu-mi mai amintesc cine sunt…De ce sa te trezesti cu mesaje libidinoase dupa luni si ani lumina de la un quick fuck despre ce a visat respectivul aseara si despre cum i-a stat inima si ceasul gandindu-se la tine, si eternul “esti bine” parfumat cu o grija paterna usor gretoasa mai ales dimineata?

Sa inteleg ca neraspunsul vesnic la telefon cat si la orice alte cai de comunicare este prea subtil?Probabil…

Sa inteleg ca daca va raspund uneori la salut e semn ca I give it all but she wants more?Probabil ca par timida…

Serios acum, din ce complex penibil ajung baietii astia la concluzia ca one minute yours forever yours si ca pot aparea ca Aladin din lampa acolo unde nu i-a chemat nimeni? V-o recomand pe aia cu freaca-te de covor, pe bune…

Nu de alta, dar ma obliga sa fiu rea, sa le spun in detaliu de ce nu si sa-i vad cum se descompun in fata mea dar daca vroiam sa vad imaginea asta, ramaneam cu ei,nu?Patetic…

P.S. Daca n-as sti sigur ca nu-mi citesti blogul, as crede ca telefonul de azi dimineata a fost o gluma, dar nu, asa esti tu…o gluma proasta…

Sunday bloody sunday

Simt cum intru usor usor in starea antisociala din fiecare vara. In restul timpului, duminica e ziua mea, ziua moarta, ziua in care nu raspund la telefon, in care urasc sa fiu sunata, in care nu vreau sa fac nimic, nu vreau sa vad pe nimeni, e ziua mea cu mine si orice intruziune ma scoate din minti. E ziua de filme si ganduri, de ingropare intre asternuturi si am nevoie de ea pentru a suporta saptamana care urmeaza. Ieri, a fost o zi speciala, din cauza spectacolului, am petrecut-o impreuna pe terasa la Green si nu a fost neaparat neplacut, doar ca noi fiind deja multi, vorbind haotic unii cu altii, cand suna telefonul, ma arunca in pragul crizei de nervi.

In fiecare vara, atunci cand ma cufund total in starea de vama, am “ocazia” sa ma cert cu o parte dintre prieteni si mai ales prietene, care nu inteleg cateva chestii bazice la mine: eu am starea mea si nu vreau sa las pe nimeni sa intre in ea, da, nu vreau, na, vara nu am nimic de dat, vara doar iau, e a mea, nu vreau sa vorbesc de dragul de-a vorbi si mai ales refuz sa am discutii “serioase”, imi sta berea in gat, ma doare undeva de ce se intampla la “oras”, nu vreau vesti din Bucuresti, nu vreau sa stiu ce a facut ala cu aia, ce a zis nu stiu care, vreau sa aud doar cine a carat pe cine in cort si cum arata soarele la rasarit, nu vreau program, nu vreau cu gasca la masa sa stam 5 ore la hahaiala colectiva pentru ca suntem cu grupul, eu nu sunt cu nimeni, poate doar cu marea…

La fel cum este cu cititul sau cu tacerea, daca ma duc singura pe plaja sa ma uit la balta, nu veniti cu mine, nu vreau sa vad pe nimeni, nu, nu sunt suparata, nici deprimata, nici nimic, mi-e bine cu mine si doar cu mine, imi dau singura momente, imi ofer timp, ce e atat de greu de inteles?